Profesorul Badea: ZIUA de CLUJ a “furat” din secretele tehnicianului de la “U”

Ionuţ Badea, tehnicianul Universităţii Cluj, a acceptat o discuţie amplă despre modul de pregătire al unei echipe care la vară speră să sărbătorească o calificare în cupele europene.

I-a studiat pe Carlo Ancelotti, Zdenek Zeman, Jose Mourinho sau "Pep" Guardiola şi continuă să urmărească campionatele puternice, încercând să implementeze la Universitatea Cluj principii ale jocului modern.

De patru ani, Ionuţ Badea lucrează cu un preparator fizic italian, Luigi Maione, iar cei doi se ghidează după metodele marilor formaţii din campioantele puternice. De ce nu optează pentru pregătire montană? "Înainte toată lumea făcea pregătire montană, iar rezultatele erau evaluate după această metodă. Fotbalul a evoluat şi conţine caracteristici stiinţifice, măsurători care se pot folosi, iar aceste măsurători îţi dau puncte de plecare. Noi individualizăm munca jucătorului. Nu toată echipa aleargă într-un singur ritm, ci fiecare are posibilitatea să se dezvolte personal din punct de vedere fizic. În funcţie de aceste teste, îţi faci o idee, cât poţi să încarci jucătorul, să nu îl forţezi prea mult, ca apoi să apară riscul ca acesta să sufere o accidentare. Graficul pe care ţi-l dă puls-tester-ul îţi spune cât poate da jucătorul". În discuţie intervine şi preparatorul fizic italian. "Fotbalul nu este maraton, ci un sport cu caracteristici intermitente. Pe meci, un jucător are cel puţin 1.000 de schimbări de ritm. Fiecare test ne ajută să individualizăm pregătirea jucătorilor în funcţie de capacitatea cardiacă. În această perioadă, jucătorii ajung la epuizare, la extenuare, dar trebuie să vedem la fiecare ce capacitate are", adaugă Luigi Maione.

Jocul cu mingea

În prima parte a campionatului "U" Cluj s-a evidenţiat la jocul colectiv, având una dintre cele mai bune posesii din Liga I, cu toate că pe final rezultatele au lăsat de dorit. Jocul colectiv este şi o consecinţă a pregătirii precompetiţionale: "În pregătire există anumite părţi fizice care se lucrează sec, dar majoritatea se lucrează cu mingea. Pe final am căzut poate în plan psihologic. Jocul nostru, ideea noastră de joc este şi acum în prim-plan, pentru asta ne pregătim, să îmbunătăţim tot, nu lăsăm nimic la voia întâmplării. Stilul şi maniera de joc sunt pe ordinea de zi, ca să spun aşa."

Munca în echipă

"Jucătorii sunt monitorizaţi constant, iar achiziţiile aduse în acest sezon nu sunt întâmplătoare. În momentul în care am gândit transferurile, ne-am referit doar la obiectiv. Dacă conducerea a luat un jucător, nu mi-a făcut mie pe plac, noi toţi lucrăm pentru echipă, suntem o echipă", mai spune tehnicianul lui "U".

ZIUA de CLUJ: "U" s-a orientat în această iarnă în general spre jucători polivalenţi, cum sunt Hoban sau Cristescu.
Ionuţ Badea: Aici există o linie care trebuie specificată în ceea ce priveşte polivalenţa. Hoban nu e niciodată fundaş dreapta, dar a jucat pentru că nu existau alternative. El a fost adus pentru mijlocul terenului, ca playmaker sau median. Cristescu a fost adus pentru partea centrală sau pentru volante, Dorinel Popa este tot un median. Important este să îţi cunoşti foarte bine echipa şi posturile care se potrivesc fotbaliştilor tăi.

După 1-4-4-2 din sezonul trecut, ai început acest campionat cu un modul 1-4-3-3. De ce?
În 1-4-4-2 au fost mai multe adaptări. Cristea nu este un mijlocaş lateral, calităţile sale nu îl recomandă neapărat pentru acest post. Îi aveam pe Boştină şi Nasser, care se completau foarte bine în centru, iar în dreapta îl aveam pe Cojocnean, care se potrivea în 1-4-4-2. Am schimbat sistemul în funcţie de jucătorii pe care i-am adus, iar 1-4-3-3 a funcţionat multă vreme.

De unde acest 4-3-3, până la urmă? Publicul larg îl identifică de multe ori cu Barcelona de astăzi.
Este mult mai vechi. Prima dată a apărut în anii ‘50, în Brazilia, ca alternativă defensivă la sistemul 4-2-4. A fost utilizat şi de campioana mondială, Brazilia, din ‘62, antrenată de Moreira. Apoi a fost Feyenoord din perioada ‘62, Milanul lui Nereo Rocco din 1962-1963, Barcelona lui Cruyff din perioada 1990-1994, Juventusul lui Lippi din 1994-1996 sau chiar Rosenborgul din perioada 1992-2004, cu 13 titluri la rând. Bine, aici mă refer la formulele de succes, la echipele care au avut performanţe. Legat de Barcelona, eu nu copiez pe nimeni, este o chestiune absolut logică. Este exclus ca eu să urmăresc Barcelona şi să cer echipei mele să joace ca Barcelona sau să copieze.

Tu joci un 1-4-3-3 cu playmaker, rol deţinut de Boştină.
Da, noi nu jucăm cu închizător, aşa cum o fac alte formaţii, ci cu playmaker, avem această posibilitate. Sistemul cu playmaker are posibilitatea să fie eficient în fază defensivă, dar mai ales în fază ofensivă. Sunt multe exemple şi în străinătate, cum ar fi Pirlo la Juventus, acolo unde joacă pe post de playmaker.

Revenind puţin la Barcelona şi ultimul duel cu Real Madrid, 2-1 în Cupa Spaniei. Unde se diferenţiază cele două echipe şi de ce Barcelona învinge în majoritatea meciurilor?
Barcelona este beneficiara unor principii pe care şi le pune în valoare de ani de zile. La Real se pune foarte mare bază nu pe filozofia intrinsecă a clubului, ci pe o filozofie adaptată tot timpul la nou. Barcelona are o filozofie veche care creează curente. Barcelona are un stil, o manieră, la Real există o filozofie adaptată. Mourinho a încercat să se protejeze şi să câştige cu Barcelona. Le-a dat deliberat posesia, ştiind că probabil nu o va câştiga vreodată. În alte partide strategia era făcută numai pe pressing, fără să-i lase să joace, dar, din păcate, nu i-a ieşit niciodată.

Trecem puţin şi la Italia pentru că eşti fan declarat. Aparent, fotbalul din Peninsulă e în regres.
Eu pot să spun că a fost în regres mare, dar acum, în perioada asta, începând cu turul de campionat trecut, fotbalul italian este din nou în creştere, lucrurile se aşază. Criza a ajuns şi acolo, s-a renunţat la contracte foarte mari şi a început o reorganizare. Din punct de vedere tactic, organizarea jocului la italieni este foarte bine pusă la punct.

Totuşi, acum 10 ani erau jucători mari în naţionala Italiei, cu rezonanţă. Astăzi, Italia, ca şi echipă naţională, nu mai spune la fel de multe.
Este un schimb de generaţii, atât, în fotbalul italian există valoare. Noi când vorbim de Alex del Piero, de exemplu, vorbim de produsul finit. Însă Del Piero a fost şi el undeva jos, cum sunt cei de-acuma.

Se poate vorbi despre o şcoală de fotbal care influenţează în permanenţă pregătirea şi metodele de pregătire la "U" Cluj?
Putem discuta de curente, eventual. Sensul de organizare este sută la sută italian. Profesionalismul, de asemenea. Sunt şi momente de fantezie şi dinamism din fotbalul spaniol. Mai avem de lucrat la alte capitole, dar asta este strict treaba noastră, nu le vom dezvălui acum.

Eşti mulţumit de ce ai la dispoziţie, de materie?
Repet, am făcut transferuri cu cap, nu la voia întâmplării. Muncim ca şi o echipă şi voi fi mulţumit doar atunci când vom ajunge în obiectiv. Sunt mai multe echipe cu care ne luptăm, iar pentru noi ar fi o performanţă să terminăm pe un loc de cupă europeană, am fi foarte mulţumiţi.

Cătălin SUCIU, Alin ŞUTEA