SPECIAL. Pasiunea neștiută a lui Branko Cuic

Baschetbalist al “U” BT, sârbul Branko Cuic (36 de ani) este un împătimit al domeniului auto-moto.

 

Clujul l-a adoptat, iar în semn de mulțumire i-a adus un titlu, în 2011. Spiritul de luptător l-a transformat într-unul dintre favoriții tribunelor, fiind ovaționat chiar și atunci când s-a întors în Sala Sporturilor ''Horia Demian'' din postura de adversar. Dincolo de toate acestea, puțini cunosc pasiunile sale din afara parchetului. La bordul cărui bolid îl puteți găsi în trafic, cum se descurcă în afaceri și ce planuri are după retragerea din activitate aflați în rândurile următoare.

ZIUA de CLUJ: Ultima ta fotografie de pe o rețea de socializare îmi demonstrează că ești un împătimit al mașinilor de lux. Povestește-ne de când ai această pasiune, probabil neștiută de fanii tăi.

Branko Cuic: Fiecăruia dintre noi ne place să admirăm mașinile bune, asta pornește încă din copilărie și, în timp, ne realizăm visele. În zilele noastre, fiecare poate să își cumpere o mașină frumoasă, dar adevărata mea pasiune e să găsesc o mașină rară, bine întreținută și, în același timp, foarte atractivă. Așa a început pasiunea mea pentru mașinile de epocă.

 

Z.C: Ce automobile ai în garajul tău de acasă?

B.C: Am avut și am condus multe mașini. În funcție de vârsta pe care o aveam, de perioada de viață, mi-am tot schimbat afinitățile. Până la 23 de ani am condus mașini sport - BMW seria M, apoi am trecut la Jeep-uri - Infiniti FX și Nissan Murano, pe urmă am ajuns la mașini de familie - Volvo s80. În zilele noastre conduc Kia Sportage și Porsche 928, o mașină de care sunt mândru în mod special. Pentru "alergatul" prin oraș am un Piaggio MP3, un scuter cu trei roți, iar pentru relaxare, o motocicletă Kawasaki Vulcan de 1500 cm cubi.

 

Z.C: Ce bolid îți lipsește din "colecție" și visezi să-l conduci în viitorul apropiat?

B.C: Următoarea mașină pe care aș vrea să o am este Plymouth Barracuda din 1970.

 

Z.C: Cum ți se pare traficul din Cluj?

B.C: Clujul este aglomerat cu mașini, în special în timpul anului universitar și traficul e intens, greu se găsește un loc de parcare în centru. Dar, după opt ani petrecuți aici, sunt obișnuit deja și am "scurtăturile" mele prin oraș.

 

Z.C: Ești pro sau contra curselor ilegale?

B.C: Fiecare decide singur pentru viața sa. Deci, dacă este ceva pistă unde nu sunt implicați alți șoferi, nu am nimic împotriva curselor.

 

Z.C: Fii sincer. Câți bani ai investit până acum în automobile?

B.C: Sincer, nu știu. Nu am calculat niciodată!

 

Z.C: Să lăsăm puțin deoparte domeniul "Auto-Moto". Știu că ai aici, la Cluj, o afacere cu Mihai Silvășan. O brutărie, pentru cei care nu își amintesc. Cum merg lucrurile?

B.C: Încă avem brutăria și suntem multumiți. Încă suntem în creștere și sperăm să creștem mai repede decât la baschet, unde noi doi am petrecut patru ani împreună pâna am câștigat titlul (râde).

 

Z.C: Trecem spre baschet. Te-ai gândit ce vei face anul viitor, pe vremea aceasta?

B.C: Încă nu mă gândesc la anul viitor, sunt focusat pe acest sezon. Este un campionat care e extrem de puternic și echilibrat. Când terminăm, o să am zile libere și timp să mă gândesc liniștit la viitor.

 

Z.C: Antrenoratul sau munca de birou? Care din ele îți fac cu ochiul?

B.C: Multă lume îmi spune că am talent și tot ce îmi trebuie pentru a fi un antrenor bun. Anul acesta termin și școala de antrenori în Serbia. Dar, la fel, lumea spune că mă vede și pe post de manager administrativ. Vom vedea ce aduce viitorul, dar dorința mea este ca, indiferent ce voi face, să ajut "U"-Mobitelco să crească, să devină un club mare la nivel european. Și avem tot ce trebuie ca să fie așa, pentru că deja clubul nostru este deosebit și bine organizat.