Decesul fostului președinte al României, Ion Iliescu, a împărțit țara în două. Unii care îl plâng, alții care păstrează viu în memorie faptul că omul de stat care a murit la vârsta de 95 de ani pleacă în mormânt cu răspunsuri la întrebări căutate în zadar și în justiție cu acuzații grave precum ”crime împotriva umanității”. 

Unul dintre oamenii de bază ai PLUS Cluj și-a dat demisia din partidul lui CIoloș, acuzându-l pe fostul premier de lipsă de transparență în deciziile din gruparea politică.

La încheierea tumultuoasei sale vieți, John McCain a lăsat în urmă povestea unui om puternic și demn, care s-a aflat în mijlocul tuturor marilor proiecte strategice, bătălii și încercări politico-militare ale Americii postbelice, cu victoriile, gloria, crizele și eșecurile aferente acestei îndelungate lupte.

Pentru cine urmărește atent politica lumii și a Europei, este relativ facilă observația că democrațiile occidentale, fie că ne referim la Statele Unite sau la Uniunea Europeană, au intrat de ceva vreme într-o eră a divizărilor profunde și a polarizării ireconciliabile.

La nivel global, dincolo de ceea ce credem noi, uneori, a fi marile „transformări, conflicte și crize” din spațiul occidental, problematica prioritară a politicii internaționale rămâne totuși Orientul Mijlociu.

În plin război comercial și al declarațiilor ostile cu președintele Trump, liderii europeni Tusk și Juncker au vizitat Asia, participând la două summituri importante, deși puțin mediatizate și analizate, cel puțin la noi.

Cu alte cuvinte, întrebarea din titlu ar putea suna așa: care este perspectiva externă de care ne temem cel mai mult – România, fără garanții reale de securitate sau România, de facto în afara Uniunii Europene?

Ordinea mondială tripolară în care am intrat (SUA, China, UE) este prelungirea firească a ordinilor bipolare și unipolare de după 1945 și, respectiv, 1989. A ascensiunii Chinei globaliste și Uniunii Europene integrate politic și, evident, a

„Occidentul” nu a fost niciodată doar o etichetă geografică lipită peste cele două maluri ale Atlanticului, ci în primul rând o alianţă a civilizaţiilor liberale, progresiste, a societăţilor deschise şi comerţului liber