CENTENAR. Contribuția reginei Maria la realizarea Marii Uniri

Această evocare a meritelor Reginei Maria în realizarea Marii Uniri reprezintă o reparație morală față de un om de stat care nu a beneficiat de notorietatea pe care ar fi meritat-o în elogierea evenimentelor de acum 100 de ani.

 

Soția lui Ferdinand I nu a avut un rol decorativ în familia regală română, ci a interpretat o partitură importantă în realizarea Marii Uniri. Așa cum am mai spus și în alte ocazii, Unirea s-a obținut în tranșee, dar și la masa tratativelor, alături de cei mai influenți oameni ai lumii. Regina Maria a fost prezentă în ambele ipostaze: a fost în tranșee alături de răniți, dar și la masa tratativelor, completând activitatea celor mai buni diplomați ai României.

Nepoata reginei Angliei și a țarului Rusiei

​Originară din familii regale de prestigiu, Regina Maria Alexandra Victoria este nepoata reginei Victoria a Angliei și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. S-a căsătorit la vârsta de 17 ani cu Ferdinand I (29 decembrie 1892) și a ajuns pe tronul României în anul 1914, după moartea lui Carol I, în calitate de soție a principelui de coroană.

​Din calitatea sa de regină, nu s-a mulțumit cu rolul decorativ pe care i l-ar fi putut conferi poziția sa, ci a avut o implicare activă în viața politică internă, dar și în deciziile de politică externă. Conexiunile sale de ordin personal i-au permis să mențină contacte apropiate în rândul familiei regale a Angliei. Acest aspect a contat decisiv în momentul luării deciziei de intrare în război, deoarece Ferdinand I înclina spre o alianță cu Puterile Centrale, iar pe de altă parte, regina Maria dorea intrarea în război alături de Antanta (din care făceau parte Marea Britanie, Franța și Imperiul Rus). Această alianță a promis României reîntregirea teritorială în caz de victorie. Sunt evidente originile afinităților antagonice ale celor doi soți, Ferdinand fiind legat prin sânge de poporul german, iar Maria de Marea Britanie. Intervenția reginei Maria pe lângă Ferdinand I a determinat intrarea în război alături de Antanta, în anul 1916.

S-a opus capitulării

​Intrarea în război a fost o decizie întâmpinată cu un entuziasm naiv, pentru că în curând războiul va aduce în față o realitate dramatică: armata română, insuficient pregătită, a suferit câteva înfrângeri administrate de către armatele Puterilor Centrale, iar guvernul și familia regală au fost nevoiți să se refugieze la Iași. Între timp, o altă dramă, de această dată personală, lovea familia regală. Prințul Mircea, cel mai mic dintre copiii cuplului regal, moare de febră tifoidă la data de 2 noiembrie 1916. Drama personală s-a transformat pentru regina Maria în motivație suplimentară pentru implicarea în evenimentele care au urmat în război. S-a dedicat activității de îngrijire a răniților și bolnavilor și a găsit utilitatea acțiunilor sale pe linia frontului și în spitalele de campanie. Prin prezența sa între combatanți, bolnavi și răniți, a transmis un mesaj de apropiere față de oameni și de problemele acestora. Rezultatul a fost încurajarea populației să găsească resurse pentru a duce războiul către un final învingător pentru România.

​În cel mai greu moment al războiului, România s-a aflat la un foarte mic pas de capitulare. Prin Armistițiul de la Focșani (26 noiembrie 1917), Puterile Centrale impun condiții umilitoare României de încheiere a păcii. Guvernul și Parlamentul ratifică pacea separată, însă regele Ferdinand I, puternic influențat de către regina Maria, nu va ratifica niciodată această pace. Datorită acestui lucru, România va putea reintra în război de partea Aliaților, alături de care va câștiga războiul. Măreția familiilor din care își trage originea Regina Maria i-a influențat acesteia conduita, fapt care a dus, în mod direct și la schimbarea istoriei României. Regina a refuzat categoric ratificarea păcii separate de către Ferdinand I, motivând că prin venele ei nu curge sânge de sclavă.

A fost ”fața” României: întâlniri cu oamenii momentului

​După unirile succesive ale României cu Basarabia (27 martie 1918), Bucovina (28 noiembrie 1918) și Transilvania (1 Decembrie 1918), familia regală revine la București în fruntea armatei, alături de aliații englezi și francezi și începe bătălia diplomatică a recunoașterii intereselor României. În vederea creșterii vizibilității delegației românești la Conferința de Pace de la Paris, regina Maria decide să participe în mod direct la promovarea intereselor României și își stabilește cartierul general la hotelul Ritz. Datorită legăturilor de familie cu casele regale europene, reușește să organizeze întâlniri cu cei mai importanți oameni ai momentului de pe mapamond: Georges Clemenceau (prim-ministru al Franței și președintele Conferinței de Pace de la Paris), regele George al Marii Britanii și Woodrow Wilson (președintele Statelor Unite ale Americii). Regina a considerat că România avea nevoie, în timpul tratativelor de pace, de o ”față”, asumându-și ea rolul de vector de imagine prin organizarea unei misiuni diplomatice informale. În afară de întâlnirile cu oficiali statali, regina a mai scris cărți și articole despre România și a avut întâlniri cu reporteri și ziariști străini, susținând adevărate conferințe de presă cu scopul creării unei imagini cât mai bune a României în Occident. În cele din urmă, eforturile conjugate ale aparatului diplomatic românesc prezent la Paris a determinat statele aliate să recunoască contribuția României la înfrângerea Puterilor Centrale și să îi ofere locul meritat la masa tratativelor de pace.

​Trăirile reginei Maria din timpul războiului se pot regăsi în însemnările din jurnalul său. Descoperim o femeie optimistă, cu credință în Dumnezeu, implicată și curajoasă, care a personificat cu mândrie poziția de suveran al României. A înfruntat moartea în război și în spitalele pline de boli incurabile pentru a-și îndeplini scopul pentru care a acceptat demnitatea de regină a României.

​La data de 4 iunie 1920 este recunoscută oficial unirea Transilvaniei cu România, ca urmare a semnării Tratatului de la Trianon. În consecință, doi ani mai târziu (15 octombrie 1922) va avea loc încoronarea regilor României Mari în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, construită special pentru acest moment. În prezența patriarhului Miron Cristea, regele Ferdinand I este încoronat cu ”coroana de oțel” a lui Carol I, iar regina Maria este încoronată cu o coroană din aur transilvănean, realizată la Paris.

​Stil vestimentar inspirat din portul popular românesc

Regina Maria a reușit să își lase adânc amprenta în societatea românească datorită felului său deschis de a interacționa, atât cu politicienii, cât și cu oamenii simpli. Aceasta a fost foarte îndrăgită și a reușit să se apropie de oameni prin eleganța și receptivitatea sa, dar și datorită adoptării unui stil vestimentar propriu, inspirat din portul tradițional românesc pe care l-a descoperit cu ocazia deselor sale vizite în mediul rural.

​Regina Maria iese din viața publică după moartea Regelui Ferdinand I, în 1927 și moare la Pelișor, la 18 iulie 1938, fiind înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș. Conform dorinței acesteia, inima i-a fost păstrată la Balcic (care făcea parte din România la acel moment). Ulterior pierderii Cadrilaterului în favoarea Bulgariei, inima a fost depusă la Bran, iar în prezent se află la Muzeul Național de Istorie din București.

Destinul României în primul război mondial putea foarte ușor să fie altul, deoarece granița dintre înfrângere și victorie a fost una foarte fină și a fost influențată prin deciziile potrivite luate la momentul oportun. Cuplul regal, Ferdinand și Maria, în ciuda auspiciilor nefavorabile desfășurării războiului, a dat un exemplu prin comportamentul său. Ferdinand s-a aflat mereu pe front, pe când Maria a insuflat curaj prin conduita sa neînfricată față de moartea care era omniprezentă în vreme de război, fie ca o consecință directă a luptelor, fie din cauza bolilor.

Dacă ar fi să rezumăm viața Reginei Maria în câteva cuvinte, aceasta s-ar putea sintetiza astfel: regină în România, din viță nobilă britanică și rusească, soție de suveran de origine germană, mamă a 6 copii (Carol, Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana și Mircea), infirmieră pe front, decident politic, ambasador, diplomat și prima regină pentru România Mare. O Românie care nu ar fi fost Mare fără acțiunile concertate ale întregii societăți românești, în ansamblu, iar în particular, fără deciziile tactice majore influențate de regina Maria.