VREMEA ȚĂCĂNIȚILOR - Pamflet pentru uzul celor care încă mai gândesc

Trăim într-o lume, tot mai vizibil, condusă de țăcăniți, ciudați, neadaptați, nepotriviți, întunecați la minte, în care normalul/lumina a intrat în concediu fără plată, iar nebunia/ țăcăneala a pus stăpânire pe ea. O lume a țăcăniților, unde logica e dușmanul oamenilor și bunul-simț e o teorie a conspirației absolute.

În fruntea lumii au ajuns specialiștii în nimic: oameni care nu știu să bată un cui, dar care pot susține conferințe interminabile oricând și să dea lecții despre orice. Țara s-a transformat într-un mare live înecat în țăcăneli, iar cultura într-un TikTok lipsit de inteligență.

Cei luminoși, care muncesc, sunt considerați nebuni, cei care “țăcăne” sunt vizionari, iar cei care tac sunt suspectați de gândire profundă. La radio se dau știri despre ce au mâncat un politician și cățelușul lui pufos la micul dejun, iar presa serioasă a devenit stand-up comedy, cu sau fără plată.

Toată lumea e „ofensată” de acestă “țăcăneală”, dar nimeni nu e rușinat. Oamenii luminoși sunt derutați și nu mai găsesc calea în întunericul care ne-a acaparat, care conduce acesta lume țăcănită. Copiii învață că pot fi orice, supermani sau milionari peste noapte, fără școală, mai puțin oameni normali. În Parlament, aplauzele se dau la circul și imbecilitățile țăcăniților, iar tăcerea e singura dovadă de inteligență rămasă.

Și totuși, în toată această simfonie a țăcănelii universale, se mai găsesc, ici-colo, oameni care gândesc, iubesc, și nu postează pe FB sau TikTok. Ei sunt ultimii normali, care supraviețuiesc cu greu. Rarități, specii protejate prin tăcere, educație și bun simț. Și, uite-așa, planeta s-a transformat într-un mare azil al “țăcăniților”. Nebunii poartă costume Zilli, proștii au diplome cumpărate ieftin din piață, iar oamenii normali se ascund ca niște dizidenți ai unei lumi aflate în întuneric.

Trăim în epoca în care toți au dreptate și dețin adevărul absolut, fără nici cel mai mic dubiu, dar nimeni n-are rușine, educație și bun simț. Trăim vremuri ciudate, în care morala a luat-o razna, iar viața oamenilor s-a mutat pe rețele sociale. Nimic nu mai este “în direct”, totul este înregistrat și filmat pe “website”. Țăcăneala a luat locul normalului, firescului. Oamenii luminoși, creați de Dumnezeu, nu mai sunt ceea ce s-au născut, ci au îmbrățișat întunericul existenței lor. Azi sunt ceva, mâine altceva. Azi vor una, mâine vor alta. Azi trăiesc în lumină, mâine în întuneric. Azi vor normalitate, mâine vor țăcăneală. Astăzi cred în Dumnezeu, mâine rătăcesc și cred în “natură”, animale, plante, sau altceva. Și putem continua în a constata că valorile acestei lumi țăcănite, în dezordine, s-au inversat: tăcerea e suspectă, bunul-simț e demodat, iar minciuna se rostește cu hotărâre și tupeu.

În fruntea acestei lumi țăcănite au urcat cei cu zâmbete prefăcute și vorbe fără valoare. Țăcăniții sunt specialiști în nimic și campioni la vorbit degeaba. Politica a devenit un reality-show de umor negru, presa un ring de box cu reclame țăcănite, iar cultura o glumă spusă prost, dar cu mult prea multe vizualizări.

Oamenii nu mai citesc, ci „scrolează”. Ei nu mai simt, ci „reacționează”. Nu mai trăiesc realitatea ci „postează”. Fiecare e un mic “influencer” în propria oglindă și un mare filosof atotștiutor, ascuns in spatele numelui fals, la secțiunea de comentarii. Acești curajoși sunt cei care nu au nici o îndoială , dețin adevărul absolut și se pricep la orice. Ei susțin acesta țăcăneala, în care se simt confortabil, întrucât aici găsesc explicațiile tuturor neajunsurilor și frustrărilor lor adunate o viață. Insuccesul lor este pus pe seama celorlalți, fiind cea mai facilă explicație, iar acesta lume țăcănită îi face să se simt confortabil cu ceea ce pot ei să fie.

În aceasta lume țăcănită, cei care mai gândesc, puțini, stingheri, fără like-uri, sunt considerați nebuni. Ei nu fac parte din majoritatea țăcăniților, deci trebuie să fie defecți. Și totuși, în tăcerea lor e cea mai mare formă de curaj. Pentru că, în acesta epoca a țăcăniților pe care o trăim, normalitatea a devenit act de rebeliune.

Și, când se va face liniște în acesta țăcăneală, dacă se va mai face vreodată , noi oamenii vom auzi cum însăși prostia și imbecilitatea râd de noi, iar țăcăneala a reușit s-ajungă împărăția supremă. Așa că, dacă te simți uneori nebun într-o “lume țăcănită”, bucură-te rebelule, e semn ca ești încă sănătos!