Trăim într-o lume, tot mai vizibil, condusă de țăcăniți, ciudați, neadaptați, nepotriviți, întunecați la minte, în care normalul/lumina a intrat în concediu fără plată, iar nebunia/ țăcăneala a pus stăpânire pe ea. O lume a țăcăniților, unde logica e dușmanul oamenilor și bunul-simț e o teorie a conspirației absolute.

Zilele trecute am avut o discuție cu o persoană dragă. 

Manifest pentru libertatea de a spune ceea ce gândim.

În goana după material, viața a obosit. Noi, oamenii, o judecăm în fiecare zi, în fiecare secundă. Pare că nu ne mai mulțumește nimic…

Subiectul este sensibil, tocmai de aceea cred că pot să îmi exprim și eu un punct de vedere.

Ministerul Fericirii. Doamnelor și domnilor, iată-mă!

România zilelor noastre trăiește într-un context condiționat de un amalgam unic de senzații, care par fără trecut, dar, mai grav, fără viitor, asemenea unei furtuni fără început și sfârșit, condiționată de replici zilnice, discursuri de ură, negarea realității, violență simbolică și o sete ciudată de „a curăța țara și națiunea“.

Astăzi eu, Alin Tișe, mă ridic împotriva… mea. M-am săturat să fiu, simultan, și victimă și călău.

În ultima vreme, am fost intens preocupat să pun pe picioare o afacere de succes, sigură, în care să nu trebuiască să știu să emit o factură sau să citesc și să înțeleg un buget. În care nici nu trebuie să am măcar un angajat. Așa cum fac acum majoritatea “valorilor” care conduc țara.