Ilie, dragă Ilie, Îți scriu această scrisoare de aici, de la Cluj, și ți-o trimit la București, nu din opoziție și nici ca “să te atac”, ci din amiciția celor peste 20 de ani de când ne cunoaștem. În memoria a peste două decenii, pe când împărțeam birouri de prefecți și visuri administrative. Când eu am fost „avansat” prin schimbare politică, iar tu promovat prin rotația destinului, de către Tăriceanu.
”Adevărul” a scăpat din guriță. Nu la o conferință. Nu într-un interviu. Ci, într-un moment de sinceritate pură a unei ”doamne” a politicii românești. O “lideră” liberală neobosită și-a des
Sâmbătă, 31 ianuarie 2026, se împlinesc 15 ani de la trecerea la cele veșnice a ÎPS Bartolomeu Anania.
Fă bine, nu ca să fii văzut, ci pentru că binele te definește ca om bun, cu suflet ales.
În decembrie, abia încheiată, România a intrat oficial în hibernare administrativă. Mă scuzați, pentru acest exces de sinceritate din partea unui politician, nu-i așa “mincinos, uzat și vechi”.
Realitatea cruntă: o nație întreagă și-a găsit vinovații de serviciu - magistrații pensionari.
(care va fi predată mâine la orele de educație civică, retorică și, eventual, la ședința de bloc)
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Fericirea nu se naște dintr-o femeie stinsă, fără lumină.
Într-o dimineață liniștită de toamnă, România rurală se trezește sub asediu. Nu de la ruși, nu de la inflație, ci de la bunicuțele care, vai de mine!, au îndrăznit să scoată pe trotuar două legături de ceapă și un ghem de usturoi, fără bon fiscal, fără casă de marcat, fără POS.
Copyright © - 2026 Ziua de Cluj
