Oooh, bine a fost să nu le aud de nume măcar o jumătate de vară, petrecută în alte zări, mai dulci, civilizate!... Izolarea îmi era imposibilă, pentru că protestele din România stârneau admiraţia publică acolo unde eram – “se ţine piept politicienilor şi unei corporaţii; cu câtă determinare!”...

"Dacă vrei să devii curvă, beţivă şi drogată este suficient să nu le saluţi pe bătrânele de pe banca din faţa blocului." Nu e un banc, e un adevăr.

„Petrecerea asta m-a costat 250 de mii de euro", îmi spuse, rezemându-se de balustrada yachtului. Seară de mai. Pe ţărm scăpărau luminile din Saint-Tropez. Vreme superbă. Yacht magnific. Generozitate magnifică. Iar gazda era un UHNWI: trăind într-o lume exclusivă a bogăţiei concepute atrăgător şi cu cap.

Să aparţii unui loc este o chestiune de afecţiune, un fapt de cultură, o identitate asumată ca atâtea alte identităţi cu utilitate multiplă şi variabilă. Apartenenţa la Cluj nu face excepţie. Dar cine e “clujean de fapt şi de drept”, întreabă unii?...

Trosc-pleosc! Din două fraze, Clujul e acum locuit de grădjari aroganţi, pentru că astfel a fost pictat cu repezeală, imediat ce sondajul IRES a nemulţumit câteva spirite. Calm, rogu-vă, şi mai puţină patimă. Nu stau lucrurile tocmai aşa. Două mari întrebări am.

"Voi sunteţi, aşa, mai conservatori în Transilvania." "Dacă prin conservator înţelegi prudent, moderat şi cu ordine, sunt de acord - altfel nu. Ştii că opiniile politice ale lui Iuliu Maniu au fost influenţate de principele Aloys von Liechtenstein? I-o spusese prinţesei Martha Bibescu, cu care Maniu era prieten."

«Asta e pentru tine.» M-am uitat la cadou, apoi la el. Avea 43 de ani, eu 20; el, miliardar, CEO al unei corporaţii americane, deţinător al echipei de basket Orlando Magic - eu, ţânc în anul II de studenţie. I-am mulţumit pentru un cadou care era imposibil să nu te pună pe gânduri.

Autoironie şi indulgenţă se regăsesc în deviza născocită zilele trecute într-o discuţie cu un bun amic german, inspiraţi de panorama care se deschidea sub privirile noastre. Cluj, Klausenburg... "Der Kaiser"! Glumă-neglumă, încercam să găsim un termen atotcuprinzător pentru ceea ce, după ani de creştere şi ani de criză, mai reprezintă atuurile şi avantaje Clujului - centru urban obişnuit cu o reputaţie mult mai bună în alte vremuri recente, şi pe care TIFF-ul o reînvie, norocos, la fiecare început de vară.

Ce superbă şansă. Nimic nu pune mai bine pe harta lumii Transilvania decât vizibilitatea oferită, într-o a opta vizită anuală, de Prinţul de Wales