Se croşetează regiuni şi se reiau proiecte care gândesc o redistribuţie a prerogativelor instituţionale; feliind din ele, unii propun ‘reformă' cu aceeaşi văjnicie cu care amestecă în mămăligă. Suntem rugaţi să aderăm la "proiecte" întrezărite în rândurile unei noi constituţii. Să fim serioşi. A vorbi de "reforma Statului" în România înseamnă a vorbi de funie în casa spânzuratului, într-o ţară supusă transformărilor celor mai radicale de măcar un secol, reluate cu tenacitate de fiecare generaţie de la 1856 încoace, până la împotmolirea în maldărul de incompetenţă de după 1989.
În ţările serioase, reforma Statului s-a făcut întotdeauna în profunzime, pentru a avea coerenţă structurală şi funcţională. Presupune modificarea considerabilă a organizării, a razei de acţiune şi a metodelor de funcţionare ale Statului; e de anvergură şi vizează reducerea costurilor de funcţionare, creşterea performanţei statului, a productivităţii acestuia, ameliorarea serviciilor publice, cu reformulări fiscale şi reducerea ori reconfigurarea participării statului în economie. Să reformezi înseamnă, literalmente, să schimbi forma - truismul aproape ascunde sensul. E ceea ce se petrece în vremuri considerate dificile, vădit disfuncţionale. Din anii '70 şi până în anii '90, reforma a însemnat trecerea de la o funcţionalitate administrativă a Statului la una managerială, de gestiune activă, şi de la un sistem birocratic la un ansamblu de mecanisme inspirate de reguli noi în gestiunea publică. Noul management a făcut atât de multă vreme regula în ţările apusene încât la rândul lui a fost revizuit în prima decadă a acestui secol, ţinându-se cont de efectele sociale ale tehnologiei şi de preceptele unei guvernanţe mai exigente. Societatea civilă (partea ei activă) solicita însă o nouă abordare, una în care Statul să genereze valoare publică, legitimitate şi autorizaţie democratică pentru intervenţiile sale manageriale, indicând o serie de domenii în care trebuie create o gestiune complexă şi adaptabilă, la intersecţia intereselor sociale şi economice (diferite calitativ de ceea ce înseamnă gestiunea bunului public sau de principiile care guvernează sectorul privat). Suplimentar, globalizarea impune eforturi de atenţie, pentru că redistribuţia de putere şi competenţe prin reformă pot degrada atractivitatea investiţională sau competitivitatea unei ţări; reformarea administraţiei trebuie în aşa fel făcută încât să ofere cele mai bune condiţii de producţie, de consum, şi să reţină, abil, capitalul şi mâna de lucru în ţară.
State europene de primă mână au schimbat gradual administraţia şi managementul public, mizând pe eficienţă şi tinzând să elimine suprapunerile de competenţe sau duplicarea lor (ceea ce dizolvă responsabilitatea tot atât pe cât îngreunează decizia), concepând strategii pe termen mediu şi lung şi căutând soluţii la dificultatea menţinerii unui Stat integral funcţional în vreme de criză, mai ales în lipsa izvoarelor financiare. Pentru statele neperformante - destule în Europa răsăriteană şi ex-URSS, cu mici excepţii - frazele de mai sus trebuie citite în negativ, cu toate consecinţele care derivă. Nu le poţi cere fapte, pentru că nu au avut când să le îndeplinească; dar voinţă măcar să fi fost! Nici vorbă. În chestiunea reformei Statului, unii nici măcar nu şi-au încărcat sacii în căruţă.
Nu mă mai minunez de frenezia cu care vin la noi creatorii de instabilitate politică de azi şi prelungitorii crizei economice de ieri să ne vorbească de "reformă" cu uşurinţa cu care se spovedesc sau fac un duş. Mai facem o constituţie, mai schimbăm miniştri până la ameţeală, comasăm ministere ("mega"), scoatem instituţiile care îi sâcâie pe unii, facem altele care să ne convină, mângâiem legislaţia (cea românească; cea europeană funcţionează, de bine, de rău), şi împingem pragul responsabilităţii spre inexistent. Că doar aşa a fost mai ieri, aşa e azi. Clientelismul politic, dezorganizarea şi ineficienţa din zeci de sectoare sunt irelevante pentru agenduţa reformistă la ceas electoral... Ce noroc că nu toţi se lasă înşelaţi. Oare de ce-şi mai răcesc gura promiţând ceea ce habar nu au ce înseamnă? Probabil ca să piardă voturi.
