Nu toți iubim fotbalul la fel de mult, nu consumăm fenomenul în același mod, dar e imposibil să ignorăm un campionat mondial desfășurat în Brazilia, această a doua patrie a fotbalului. Ca din orice eveniment important, iar acesta este ceva ce cuprinde întreaga planetă, ai multe de învățat, cu sentimentul plăcut că nu le știi pe toate, că nu le-ai văzut pe toate, că mai ai multe de aflat, atât sportiv, cât și uman.

Ce-a fost Clujul politic știm, ce urmează să fie, merită să cugetăm. În privința trecutului, nu voi spune multe, cel puțin la nivel de municipiu, orașul nostru a fost mai mereu împotriva curentului, cel aflat la putere, la butoane și la bani. Practic, urbea a avut doi primari în cei peste 20 de ani, Gheorghe Funar și Emil Boc, amândoi aflați, cu perioadele de excepție, mai mereu în „opoziție”.

Se vorbește de mult despre teama baronilor de DNA și de plimbările lor la parchet. Întrerupte de mici pauze de alegeri sau de răgazuri pentru a-și trage procurorii sufletul, ambele s-au dovedit corect anticipate. Se întâmplă. Dar cine s-a gândit la Horea Uioreanu, în acest context, până acum o săptămână-două?

În mod normal, pentru partidele politice, alegerile sunt momentele de vârf, de triumf și de celebrare, sunt perioadele cele mai importante din existența lor, cele care le dau măsura, valoarea și validitatea în fața alegătorilor. La fel de normal este că nu toate partidele câștigă în urma votului și la fel de adevărat este că nu toate alegerile sunt la fel de importante.

S-a lăsat cortina peste încă o ediție a Ligii 1 și, vorba ceea, tot degeaba. Câteva concluzii se impun automat, fără să stai pe gânduri, fără să fii mare specialist și fără să știi toate „jocurile”. Pur și simplu, sar în ochi. Iar acest an îndeplinește toate condițiile pentru a fi unul de pomină. Iată doar câteva dintre aceste constatări amare despre ce a ajuns în România acest frumos și popular joc.

Observ, în aceste zile, un suflu proaspăt în presa clujeană și îl salut „din prima”, chiar fără a intra în detalii și a insista asupra cauzelor și formelor de manifestare. Până una-alta, e bine că se întâmplă. Pe de altă parte, aparițiile noi, consolidările de poziții sau relansările, la nivelul scăzut de receptare al presei locale, putem spune că nu creează un climat apăsat concurențial, ci mai degrabă unul complementar.

Am propus, sub egida Departamentului de Jurnalism al FSPAC Cluj-Napoca, o dezbatere pe tema crowdfunding-ului în jurnalism. Pe scurt, pentru publicul mai puțin familiarizat, crowfunding în mass-media înseamnă finanțarea activității jurnalistice de către public (nu pe rețeta clasică patron, sponsor sau stat).

Citesc cu maxima stupoare o știre, parvenită prin intermediul facebook-ului, din Ziarul de Iași, potrivit căreia Institutul de Filologie Română „A. Philippide“, din cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române, este pe cale să piardă peste două milioane de euro într-un mod stupid, de neînțeles cu mijloacele rațiunii și ale bunului simț.

Săptămâna trecută îndrăzneam să anticipez că „vom avea baroni fericiți”, cu gândul la banii strânsi din mărirea accizei la combustibil ce, cutezam eu să „speculez”, vor avea ca destinație reală baronetul local.