Prima femeie paraşutist din România, cetăţean de onoare post-mortem al Clujului. Este înmormântată în Cimitirul Central

Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist din România şi supranumită "regina aerului", va primi titlul de "cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Cluj-Napoca". Hotărârea va fi adoptată în şedinţa de Consiliu Local de luni, 28 noiembrie.

Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești - 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima parașutistă cu brevet din România, campioană europeană (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7.200 m la Sacramento, SUA). Între anii 1924-1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția artă decorativă și ceramică.

La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 m. La 2 octombrie 1931 câștigă titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6.000 m, depășind și recordul american de 5.384 m. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică - clasa Crucea de Aur.

Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1.100 km, între Roma și Tripoli.

În același an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7.400 m, cu durata de 25 de minute, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani.

Recordul său a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7.233 m. A fost unul dintre puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructor la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa.

În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrilă Albă" de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatară, alături de alte 11 personalități, a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic.

A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „Sumanele negre" ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistenţă - Organizația HAI, împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști, căpitanul Mihai Țanțu, și cu Victor-Ionel Sassu, ofițer parașutist.

Ascunsă de oameni de suflet - profesorul universitar Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru - nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialitățile ruse pentru a face instrucția soldaților sovietici.

O versiune acceptată în general este că a decedat pe 2 februarie 1948. Potrivit cercetărilor întreprinse de proferosrul Neculai Staicu - încă neconfirmate - mormântul ei s-ar afla în Cimitirul central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu la o poziție concesionată în anul 1970 unei alte persoane.

În prezent, o stradă din București a fost denumită în memoria sa. Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii Cluj încearcă de mai mulţi ani să construiască un monument dedicat aviatoarei în Cimitirul Central din Cluj. Demersul s-a lovit de refuzul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.