Publicul TIFF a devenit un juriu informal

După un maraton de 10 zile în 2011 şi alte nouă ediţii de film şi atmosferă de festival în spate, directorul artistic Mihai Chirilov spune că gustul spectatorilor s-a rafinat.

Mihai Chirilov, creierul TIFF şi directorul artistic al festivalului, a vorbit despre dinamica aprecierii publicului în acordarea "audience award" în ultimii 10 ani, dar şi despre polarizarea interesului spectatorilor către filmele din competiţie.

R: Rămân spectatorii clujeni primii în topul cinefililor, după a zecea ediţie a TIFF?
M.C.: Dacă anul trecut clujenii au fost în topul cinefililor, iar în acest an numărul de bilete a crescut cu până la 20%, concluzia e clară. Filmele de TIFF sunt eminamente pentru cinefili, unele dintre ele chiar pentru cinefili puri şi duri, cum a fost cazul maratonului cu "Misterele Lisabonei". M-am bucurat foarte tare că şi-a găsit un public pe măsură.

R: Am văzut foarte mulţi oameni la toate filmele din competiţie. Cum explici tu acest interes pentru filme ale unor regizori aflaţi "la start"?
M.C.: Cred că sunt mai multe motive. Trofeul câştigat în 2003 de "Noi albinosul", care a luat la vremea respectivă şi Premiul publicului, a contribuit la asta - la fel şi prezenţa foarte simpatică a regizorului Dagur Kari la Cluj. Ar mai fi apoi o programare foarte exactă, la ore de maximă audienţă, o promovare agresivă şi, poate, pe undeva, cultivarea sentimentului că tu, ca spectator, contribui la naşterea unui viitor potenţial talent despre care vei putea spune, peste timp, că îl ştii de la Cluj, pe când nu era cineva! Mi se pare genial că în ultimii ani, competiţia TIFF-ului nu mai are nevoie de nici o prezentare.

R: Ce opinie ai despre votul publicului? Te aşteptai ca Premiul publicului să fie obţinut de "Oxigen"?
M.C.: E un premiu foarte important şi foarte relevant - şi de fiecare dată încerc să strecor între cele 12 filme, dintre care unele sunt inclasabile şi mai dificil de îmbrăţişat de un public larg, câteva titluri cu care, cred eu, merg la sigur. De cele mai multe ori, acele filme câştigă Premiul publicului, dar mi se mai întâmplă să am şi surprize. Iar atunci când lucrul ăsta se întâmplă, sunt şi bucuros. De pildă, atunci când am programat, anul trecut, "Graşii", eram sigur că va câştiga. La "Oxigen", recunosc, nu mă aşteptam. Eram convins că "Potopul" este "crowd-pleasure-ul" competiţiei. Am fost pe-aproape...

R: Dar în legătură cu opţiunea juriului pentru Trofeul Transilvania, acordat filmului "Fără cale de-ntors", rezonează decizia cu ierarhia ta personală, chiar subiectivă? Ştiu că membrii juriului au caracterizat competiţia drept "eclectică"...
M.C.: În fiecare an îmi propun ca selecţia competitivă să fie eclectică, octopusică, aparent destabilizatoare pentru un public deja versat. Cred că fără câteva surprize, cu riscul ca ele să fie neplăcute pentru unii, am intra cu toţii, şi eu, şi publicul, într-o rutină. Îmi doream, în secret, ca juriul să ia în calcul "Fără cale de-ntors", tocmai pentru că e genul de film neglijat de jurii, care preferă să meargă în răspăr cu ceea ce ar putea merge la sufletul publicului.

R: Cum va fi ediţia din 2012 a TIFF, se va intra într-o "vârstă" nouă?
M.C:: Dacă ediţia cu numărul 10 a avut în ea ceva retrospectiv, cea din 2012 va fi "un nou început".