Între duritate şi umanism, în “Biloxi Blues” la Teatrul Naţional

Piesa semibiografică a scriitorului american Neil Simon are în centru un grup de soldaţi dintr-un campus militar din Biloxi, Mississippi, între care şi tânărul Eugene Jerome. Racolat în armata SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe lângă dorinţa de a supravieţui, el aspiră să devină scriitor, dar şi să se îndrăgostească. Sensibilitatea sa se izbeşte însă de mediul dur din armată, unde sergentul Toomey (Adrian Cucu, cu o prestaţie remarcabilă) încearcă să îşi impună cu orice preţ "disciplina". Viziunea regizorală a lui Cristian Nedea ilustrează clişeele vizavi de relaţiile interumane dintre soldaţi, pedalând poate strident pe alocuri, pe limbajul licenţios. Sprijinită pe textul cu substanţă al piesei, montarea reuşeşte totuşi să evidenţieze tensiunile interioare ale caracterelor, de la "durul" Wyokowsky (Cristian Grosu) sensibilizat de bunătatea colegului aparent "tăntălău", Epstein (Matei Rotaru), la Eugene Jerome, care după ce asistă, mai mult din exterior, la evenimentele colegiale îşi începe viaţa sexuală, dar ulterior se şi îndrăgosteşte.

Cea mai ilustrativă relaţie este însă cea dintre Epstein şi sergentul Toomey, în care aparenta victimă este cea care îl domină, non-violent, în cele din urmă pe autoritarul de mai ieri. Caracterul anti-militar al piesei este vădit în scena finală, în care scena este acoperită de cruci, iar relatarea lui Jerome vorbeşte despre desfigurarea unora dintre colegii săi, în urma războiului. Cu aluzii sexuale uneori stridente, dar pe de altă parte un ritm antrenant, spectacolul lui Cristian Nedea blamează în cele din urmă duritatea şi face apel la umanism pentru depăşirea ei. Spectacolul va mai putea fi văzut şi azi, de la ora 19:00.