Concurenţa pentru Trofeul "Transilvania" pare să fi devenit mai serioasă odată cu filmele proiectate luni seara, ambele realizate extrem de ingenios, cu scenarii articulate inteligent şi joc actoricesc nuanţat.
"Imperialiştii nu au murit", o producţie americană a unei regizoare cu nume exotic, Zeina Durra, pune în discuţie mecanismele subtile ale globalizării, cu efectele sale pozitive şi negative. Asya este o fotografă de artă care locuieşte în mediul artistic snob şi boem al Manhattanului new-yorkez, înconjurată de oameni de toate naţiile, cu care participă la vernisaje pretenţioase şi merge în cluburi fiţoase sau cârciumi ilegale. Când află că un prieten ar fi fost răpit de CIA, iar fratele său se află la Beirut, în mijlocul unui nou conflict israelo-arab, Asya începe să-şi imagineze că e urmărită, ţesând adevărate teorii ale conspiraţiei, ridiculizate de iubitul ei mexican, Javier. Filmul Zeinei Durra dezvăluie o lume cosmopolită: Asya e născută la Paris, dar are sânge arab şi bosniac, prietenii ei vin din toate colţurile lumii, frecventează barul unui chinez etc. Se vorbeşte în multe limbi în "Imperialiştii", culturile interferează, oamenii urmăresc febril ce se întâmplă în spaţiul lor de origine, dar continuă să trăiască viaţa de new-yorkez. Decadenţa auto-suficientă a mediului artistic din Manhattan, micro-comunităţile etnice, savuroasa şi pasionala poveste de dragoste dintre Asya şi Javier, contrapunctul grav al războiului sunt elementele care dau farmec acestei producţii. Filmul Zeinei Durra are un rafinament cuceritor şi un subtext cu mare încărcătură simbolică, pentru că vorbeşte cu lejeritate şi umor despre o realitate care se transformă sub ochii noştri, fără ca uneori să ne dăm seama. "Imperialiştii nu au murit" este un "must see" al TIFF.
"Tăcerea", un film german de Baran bo Odar, s-ar încadra în categoria "poliţist-psihologic" pe care o folosesc recomandările caselor de distribuţie, însă nu are nimic din senzaţionalismul cu pretenţii al genului. Este un film cu desfăşurare epică, cu un scenariu excelent scris, care îţi dă uneori senzaţia că ghiceşti finalul, dar care reuşeşte până la final să te surprindă. Uciderea unei fete de către un pedofil, în prezenţa unui prieten al aceluia, pare să fie un accident în biografia celor doi bărbaţi. Doar că, peste 23 de ani, o crimă similară îl face pe "martor" să-şi reconsidere tăcerea şi complicitatea. Destinele lui Peer, ucigaşul, şi Friedrich, "complicele" său, se reînnoadă acum, într-un păienjeniş de relaţii, tăceri, ezitări, traume şi căutări în care apar familiile victimelor, poliţişti, oameni oarecare. Sinuciderea lui Friedrich va arunca vina asupra lui, pe când Peer îşi va continua viaţa banală, care nu trezeşte suspiciuni. Filmul este compus cu mare fineţe din detalii care-l scot din zona unei oarecare poveşti poliţiste. E un film despre oameni, în primul rând, despre reacţii imprevizibile, despre decizii de moment care pot influenţa vieţile altora. Nu există eroi pozitivi sau negativi aici, fiecare are ceva pe conştiinţă, iar asta dă peliculei lui Baran bo Odar o atmosferă aparte. "Tăcerea" e mai mult un film psihologic, dar asta nu-i răpeşte nimic din dimensiunea de "policier", cu suspansul de rigoare.
"Imperialiştii nu au murit" mai poate fi văzut azi, de la ora 14:30, la cinema Victoria, iar "Tăcerea" joi, de la ora 15:00, la Odeon Cineplex, sala 1.
