Clujul ARE suflet. Dar şi inteligenţă

Iarăşi (!) nu se face diferenţierea între gestul privat şi cel public. Da, se poate oferi şi ajuta fără să anunţi presa, nici televiziunile şi fără să-ţi imprimi tricouri autoelogiative. Clujul îşi are donatorii lui, dintre cei tineri, dar care preferă discreţia. Fără reclamă şi publicitate (aşa cum - nu ştiu de ce - cred unii că s-ar face, răcnind ca la nunţile de mahala cât se dă, şi de la cine; gest cu atât mai ridicol cu cât sumele trâmbiţate nu sunt la fel de mari ca şi donaţiile celor tăcuţi). Caritate şi Demnitate nu rimează degeaba.

Să mă ierte că îi deconspir gestul (nu şi numele), dar unul din tinerii cei mai avuţi din oraş ajută, de ani întregi, oamenii mai puţin norocoşi - şi o face cu o generozitate şi un tact exemplare. Un alt tânăr antreprenor a susţinut săptămânile trecute o suită de concerte care timp de 10 zile a pus Clujul pe harta acelor evenimente culturale a căror densitate ar trebui să constituie un argument în plus pentru cursa din 2021. Un al treilea, tot tânăr, este nu doar asociat al unor instituţii culturale locale, dar a organizat în excelenta locaţie pe care o gestionează cel puţin trei evenimente caritabile de impact în ultima jumătate de an. Un altul, la fel de tânăr, a dovedit o la fel de meritorie implicare într-un caz medical. Şi nu în ultimul rând, o gală caritabilă fondată acum patru ani de tineri de elită îi reuneşte într-un cadru amical, informal şi destins, cu un principiu de donaţie isteţ, pe cei care pot susţine financiar cazurile umanitare ale oraşului. Aşadar se poate. Şi există. Mai mulţi dintre ei vor da în curând amploare şi o nouă configuraţie proiectelor lor.

Unei priviri atente, iniţiativele clujene - dincolo de persoanele implicate - îi demonstrează nu doar faptul că oraşul este sincron, la nivel de tânără generaţie (non-politicianistă), cu ceea ce se petrece în Europa şi Statele Unite la acest nivel, ci subliniază şi evoluţia gândirii filantropice locale. Era cazul. Filantropia nu mai e orientată spre caritatea "clasică" (milostenie, dacă vreţi), pentru că a suplini lipsuri şi a acoperi deficite nu constituie o soluţie viabilă, ci tocmai contrariul: prelungeşte ad aeternum deficienţele şi totodată goleşte sacul celor cu intenţii generoase. Faimosul "sector non-profit" trebuie convertit de la donaţia simplă la funcţionalitatea axată pe un profit aducător de autosustenabilitate; filantropia trebuie să îşi găsească partea de "finantropie" pe cât de poate, fără a-şi fixa ca obsesie profitul, dar şi fără a-i pretinde să funcţioneze în pierdere.

Maliţioşii de trotuar (experţi în "morala critică") vor lătra imediat că nu există om avut care să nu aibă vreun interes meschin în a dona, atunci când beneficiază de facilităţi fiscale. Şi-ţi aruncă în faţă, evalvios şi demonstrativ, parabola cămilei trecute prin urechea acului... Tâmpenii. Atunci când cei avuţi dau, vor să ştie că donaţia are un folos real, că nu se risipeşte inutil. "Banii cum vin, aşa se duc", zice românul - şi zice prost, pentru că averea clădită cu efort, în 10-20 de ani sau o viaţă întreagă, nu va fi aruncată pe geam de constructorul ei, ci va fi gestionată şi cheltuită cu grijă. E exact principiul de bun-simţ care stă la baza filantropiei antreprenoriale. Ajutorul caritabil îl vor primi cei care îşi dau seama de valoarea lui - şi aceasta pentru că regulile au evoluat în 200 de ani, iar tinerii clujeni (vom vedea) au înţeles să li se integreze.

De la dotările publice ale secolului XIX (invoc Rothschildzii construind spitale în Paris şi oferind statului francez reşedinţe de o fabuloasă somptuozitate pentru uzul instituţiilor publice; armatorii greci finanţând şcoli şi mănăstiri; Brâncovenii construind din propria avere cel mai mare complex de instituţii caritabile private din Ţările Române, Aşezămintele Brâncoveneşti), trecând prin marile fundaţii ale secolului XX american cu rol socio-umanitar (Carnegie transformându-şi milioanele în fundaţie, Mellon, Ford şi Duke la fel, Rockefellerii asamblând trei mari fundaţii), ajungi azi la Gates, Turner sau Bloomberg angajaţi în filantropie sub forma antreprenoriatului: sunt finanţate cercetările medicale, educaţia, cultura şi patrimoniul, inovaţia şi cercetarea, mediul de afaceri, structurile de solidaritate socială instituţionalizată, ecologia şi nu în ultimul rând guvernanţa. Nu se acordă părţi de avere doar unor proiecte, ci unor cauze; nu unor persoane, ci unor părţi de societate. Noua filantropie vrea să poată măsura rezultate. Schimbarea trebuie resimiţită eficient. Resursele sunt cel mai bine cheltuite atunci când cresc calitatea vieţii unui număr cât mai mare de persoane.

Câţiva tineri din Cluj au înţeles cât se poate de bine acest lucru. Cu discreţie au pus pe picioare un sistem reunind selectiv oameni de afaceri, universitari, filantropi cu tradiţie în alte fundaţii, oameni de cultură şi artă, consultanţi, oameni cu implicare socială relevantă şi constructivă. Scopul lor trece de simplele donaţii din Ajun de Crăciun - e o viziune pe termen mediu şi lung. Aceasta pentru că Clujul are suflet - şi mai are şi inteligenţă. Ceea ce 2014 ar trebui să o dovedească.