Dan Pavel despre "Ieşirea din ambiguitate a lui Victor Ponta"

Dan Pavel despre
În cercurile pedeliste se vorbeşte deja despre o „răsucire” tactică a PSD, care ar fi pe cale să revină la „monstruoasa coaliţie” cu PD-L-ul. Mi-au explicat acest lucru ziariştii unui post de televiziune care face propagandă explicită partidului de guvernămînt.

A fost suficient ca Victor Ponta să ţină un discurs „elegant", „politicos", „diplomatic", la adresa premierului desemnat (ulterior confirmat) Mihai Răzvan Ungureanu, ca să se declanşeze obişnuitele elucubrante scenarii politice. Ambiguităţile acelui discurs au provenit din confuzia de planuri care există în viaţa noastră publică. Ponta a căzut în capcana lui Ungureanu, care făcea un apel la revenirea la normalitate în relaţiile dintre putere şi opoziţie, apel tardiv şi inutil, după ce coaliţia guvernamentală a ignorat opoziţia, dar mai ales un apel care nu se potriveşte contextului actual al luptei pe viaţă şi pe moarte dintre putere şi opoziţie. Începem să înţelegem de ce Băsescu a pus în fruntea guvernului un şef al unui serviciu secret, unde la mare preţ sînt acţiunile de dezinformare şi manipulare.

Înainte de discursurile din parlament, mai toate televiziunile difuzau „live" scenele cordiale dintre MRU, deputatul Ponta şi socrul său, senatorul Ilie Sârbu. Acesta din urmă a fost unul dintre „intermediarii" negocierilor secrete PSD-PD lansate cu aproape doi ani înaintea alegerile generale din 2008, despre care s-a aflat abia după formarea „celei mai largi şi mai puternice" coaliţii postdecembriste, între cele două partide provenite din Frontul Salvării Naţionale. Iar ginerele lui Ilie Sârbu a făcut parte din primul guvern Boc. În ciuda caracterului său puternic şi larg, respectiva coaliţie executivă nu a durat decît vreo nouă luni.

După divorţul scandalos din octombrie 2009, în ambele tabere s-au făcut jurăminte cum că nu va mai exista „niciodată" o nouă coaliţie PSD - PD-L. De vreo cîteva luni încoace, scenariile privind recăsătoria PSD - PD-L proliferează. Cînd Sebastian Lăzăroiu a prevăzut o asemenea coaliţie, s-a vorbit despre o diversiune menită să spargă USL-ul. Dar după discursul lui Ponta din 9 februarie 2012, cine mai poate să spună de unde vine diversiunea?

O întrebare ceva mai pertinentă este următoarea: ce căuta Ponta în parlament? Mai precis, ce căuta Ponta în parlament cînd PNL-ul a decis să nu calce pe acolo, în condiţiile în care se ştia că votul va fi favorabil premierului desemnat?

Acestea fiind spuse, nu există nici o probă că Victor Ponta ar fi manipulat sau că se pregăteşte distrugerea Uniunii Social Liberale. De altfel, după reacţia furioasă a liberalilor şi conferinţa de presă a lui Crin Antonescu, preşedintele PSD s-a grăbit să declare că „nu vom sprijini acest guvern" şi că „îmi asum greşeala de limbaj prea diplomatic şi prea politicos". În fond, lui Ponta trebuie să i se acorde circumstanţele atenuante ale unei relaţii personale pozitive cu Mihai Răzvan Ungureanu. Atitudinele sale publice din anii din urmă nu ne-ar fi făcut să bănuim că liderul pesedist îi simpatizează pe Emil Boc, Roberta Anastase ori Elena Udrea. Problema este că în mijlocul unei bătălii „care pe care" dintre putere şi opoziţie, relaţiile personale de prietenie dăunează celorlalţi. Într-o societate dominată de resentimente şi neîncredere, şansele de a interpreta greşit un gest de politeţe sînt maxime.

În principiu, politeţea şi diplomaţia au sens cînd funcţionează ca reguli formale, dar mai ales informale, într-o societate normală şi de la bun început. Or, sub administraţia Băsescu-Boc, s-au accentuat trăsăturile anormale ale societăţii noastre, iar dacă au existat vreodată reguli de politeţe ori civilitate, ele au fost uitate. Din fericire, acea societate se află în agonie. Ambiguitatea lui Ponta derivă mai ales din incapacitatea sa de a interpreta corect contextele. Actualul context este cel al luptei împotriva puterii discreţionare a lui Băsescu, a coaliţiei incompentenţei şi corupţiei patronată de PD-L, şi împotriva cărora actualul premier Ungureanu nu s-a manifestat niciodată. Cel puţin, nu explicit.

Îmi permit să-i dau lui Victor Ponta un sfat: să evite orice asemănare cu Mircea Geoană, căruia i se potrivea perfect „stilul diplomatic". În raport cu predecesorul său, actualul preşedinte al PSD are un avantaj enorm: el are mentalitatea, pregătirea academică şi exerciţiul profesional al unui procuror. Faţă de actele de corupţie ale actualilor guvernanţi nu ai cum să te raportezi ca un diplomat, ci precum un procuror. Un procuror drept şi cinstit nu poate fi ambiguu în raporturile sale cu acei care comit nedreptăţi, jafuri din avuţia publică, crime de incompetenţă şi au transformat anomalia corupţiei în trăsătură socială structurală. Faţă de actuala putere, Ponta trebuie să se raporteze instituţional, iară nu în conformitate cu pornirile personale de amiciţie. Numai aşa poate ieşi din ambiguitate. Şi numai aşa poate să infirme suspiciunile blatului cu puterea.

 

Comenteaza