Îmbogăţiţi-vă! Şi-mbogăţiţi Clujul

“Prin muncă şi economisind”, spunea Guizot în 1843. Deviza funcţioneză şi după un secol jumătate, din motive diverse. Când vezi topul miliardarilor Bloomberg din 2013, simţi cât de departe se poate merge: marile averi sunt stratosferice. În România s-a resimţit mai puţin. În Cluj, efectele au fost mixte.

Cifrele care dau atacuri de apoplexie spiritelor anti-liberale (oricare le-ar fi orientarea) sunt năucitoare: cei mai bogaţi 85 de indivizi de pe glob posedă o avere cumulată egală cu jumătatea mai săracă din omenire (urcând de jos în sus). Totalul de 3700 de miliarde "strigă la cer" pentru justiţiarii sociali din colţ de stradă. Nu ştiu dacă din patimă sau din invidie, dar uită câteva aspecte cruciale.

Primul ar fi că averile cele mai serioase ale acestei planete provin din antreprenoriat. Nimic altceva. Iar dacă acesta a cauzat un plus de 28% creşterii din 2013, este pentru că e majoritar centrat pe industria tehnologică, nu pe finanţe sau comerţ. (Cel puţin în această zonă, a tehnologiilor, Clujul are avantaje competiţionale.)

Când îţi compari portmoneul cu cei din primele locuri, sau când observi cât de mult se strânge în contul unora şi cât lipseşte altora, este imposibil să mai ai vreo dezbatere lucidă cu un opozant. Logica e tăiată cu drujba. Or, nu ai ce compara, principial, între buzunarul lui Gates (revenit pe locul I în 2013, la aproape 76 de miliarde $) şi un salariu de 1000 euro/lună (sau mai puţin...). Diferenţa e copleşitoare. La fel de copleşitoare este şi diferenţa de greutate socio-istorică: un Gates a transformat ultimul deceniu al secolului XX, şi-a pus amprenta pe secolul XXI şi schimbat lumea în profunzime... Nu orice revoltat de cafenea e un Bill Gates. (Dacă este, să o dovedească - cu atât mai bine lui şi societăţii.)

Iar aceasta mă trimite la substanţa adevăratei comparaţii: personalitatea acestor miliardari şi în modul în care au ajuns acolo. Este singurul lucru care contează. Cele 3700 de miliarde nu au fost smulse abuziv altora - cum te-ar lăsa să înţelegi anti-liberalii; au fost create de valoarea ideilor, serviciilor şi tehnologiei puse în circulaţie. Important e să (lupţi ca să) le aplici. Bogăţia nu este o sumă constantă, plutind în eter, din care unii îşi rup felii mai mari sau mai mici; ea se creează. Vârfurile topurilor mondiale sunt ocupate de self-made-men. Din 200 multimiliardari - cel din urmă posedând un pic peste 6 modeste miliarde -, 140 sunt antreprenori. Adică 70%. Averea lor e legată strâns de corporaţia pe care au creat-o, nu de moşteniri. Din primele 50 de averi, tot cele antreprenoriale domină (40); iar din primele 10, rămân 9, cu un cuantum minimal de 35 de miliarde... Iată ce poate produce, în câteva decenii, o voinţă umană, un concept, o idee, o alternativă, o gândire creatoare şi complexă. Constat din nou că urbea noastră - trăind asortată cu idei de afaceri şi várii oportunităţi, ades neglijate - are atuuri care pot servi excelent o lume de business nu doar abilă şi inventivă, ci şi permanent reînnoită.

Reînnoirea şi mobilitatea sunt esenţiale. Reduc decalajele de avere pentru că dau posibilitatea de a ascende. (Există regiuni - la noi şi aiurea - unde, pe un fond economic de pauperitate durând de câteva generaţii, iniţiativa antreprenorială, lipsită de resurse, este şi rămâne limitată; când nu ai nici cum, nici cu cine, a crea avere va fi extraordinar de dificil.) Statele Unite ale Americii sunt o ţară bogată - dar şi cu mobilitate socială. Doar un sfert dintre cei mai avuţi 1% americani ai anului 1987 se regăseau 20 de ani mai târziu în clasamentele din 2007; şi doar 37% dintre ei făceau parte din primii 5% cei mai avuţi. Anual, vârfurile se schimbă ; doar 2 din 5 rămân după 10 ani în primii 1%. Mai puţin de o cincime sunt moştenitori; 8% îşi au veniturile extrase din remuneraţii şi doar 4 din 400 traversează anii cu acelaşi nivel de avere. ‘Sic transit gloria'..., renăscând în altă parte.

Fondat pe educaţie, intuiţie, atenţie şi tenacitate, antreprenoriatul rămâne dominant. Potenţialul îi e generos pentru că nu e restrâns la câteva domenii (din marile averi ale secolului XIX, construite în petrol şi cărbune, supravieţuiesc doar 10); Michael Bloomberg însuşi şi-a construit cele 31 de miliarde oferind un sistem de grafică şi informatică financiară. 23 din primele 200 de mari averi izvorăsc din finanţe, 10 din energie şi imobiliar, 12 sunt legate de mass-media, 4 de telecomunicaţii; 26 reprezintă noile tehnologii, 34 provin din fonduri de investiţii diverse. E o demonstraţie cu vârf şi îndesat că în ziua de azi sursa principală ‘big business' o constituie inovaţia şi antreprenoriatul.

Trebuie valorificate resursele fiecăruia dornic şi apt, şi deschisă competiţia. Nu cred că Clujul şi-a diminuat forţele, nici apetitul pentru triumf, bunăstare şi model de reuşită. A evolua pe toate aceste căi e mai uşor în ziua de azi decât a fost ieri. Topurile, indiferent de unde vin, constituie dovada - Clujul trebuie doar să îşi găsească locul.