Irlanda, de la miracol la epavă

Irlanda, de la miracol la epavă
Atenţia ultimelor zile s-a îndreptat spre Irlanda, care a marcat un nou episod al crizei finanţelor publice din Europa.
Cu un deficit bugetar de peste 14% din produsul intern brut (PIB) în 2009 şi cu un sistem financiar-bancar în pragul colapsului, Irlanda a convenit cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Comisia Europeană un pachet de susţinere financiară de 80-90 miliarde de euro. Este a doua ţară europeană care apelează la sprijin financiar internaţional în 2010, după Grecia. Totodată, cazul irlandez atrage atenţia la noi posibile verigi slabe din lanţul european. Se vorbeşte tot mai des despre Spania şi Portugalia.

Cum a fost însă posibil ca Irlanda, considerată un exemplu de succes al procesului de integrare economică europeană, “tigrul irlandez”, să ajungă în pragul falimentului? Succesul de care s-a bucurat această ţară a ascuns o mulţime de hibe. Odată cu aderarea la zona euro Irlanda a avut parte de un declin al costului de finanţare (rata inflaţiei s-a situat sub nivelul dobânzii de politică monetară a Băncii Centrale Europene). Cu alte cuvinte, dobânzi reale reduse (în unii ani chiar negative) au determinat un boom al consumului şi au alimentat şi supraaprecieri la nivelul pieţei imobiliare şi la nivelul pieţei de capital. Costurile reduse de finanţare au fost determinate şi de influxurile de capital cu care s-a confruntat economia irlandeză, mai ales după aderarea la zona euro.

Boomul la nivelul pieţei imobiliare a fost posibil şi prin gradul redus de prudenţă în ceea ce priveşte reglementarea sectorului financiar-bancar. Spre exemplu, activele din sectorul financiar-bancar irlandez au crescut de peste şase ori în perioada 1999-2008. Împrumuturile acordate sectorului nonfinanciar privat s-au majorat la peste 200% din PIB la finele lui 2008, de două ori peste media europeană. Astfel, am asistat la o accelerare a cererii agregate şi la crearea unui balon speculativ pe segmentul imobiliar, care au rezultat în majorări de preţuri salarii şi, implicit, pierdere de competitivitate internaţională.

Pe de altă parte, fiind o economie cu ritmuri ridicate de creştere, Irlanda s-a confruntat cu influxuri de capital, mai ales după aderarea la zona euro. Dacă în 1999 băncile irlandeze se finanţau doar din interior, în 2008 depozitele interne furnizau doar 22% din finanţare. Intensificarea crizei financiare internaţionale a determinat retrageri de capital din sectoarele şi statele riscante. Băncile irlandeze, dependente de finanţare externă, au întâmpinat dificultăţi în refinanţarea angajamentelor în toiul crizei financiare. Retragerea fluxurilor de capital din economia supraîncălzită a dus şi ea la declinul preţurilor activelor.

Astfel, pe lângă dificultăţi de refinanţare, băncile irlandeze s-au confruntat cu pierderi în creştere determinate de deprecierea activelor. Prin urmare, a fost necesară intervenţia masivă a statului pentru a susţine mediul financiar-bancar. Aceste eforturi au determinat deteriorarea rapidă a finanţelor publice. După cinci ani de excedent bugetar Irlanda a ajuns în 2009 la un deficit de 14,4%. Datoria publică se aşteaptă să ajungă în acest an la 55,2%.

Sufocate din interior de spirala dezordinii bugetare şi presate din exterior de celelalte state membre ale Uniunii Europene, autorităţile irlandeze au fost nevoite să apeleze la pachete de susţinere internaţională.

Rămâne de văzut în ce măsură economia va reuşi să suporte măsurile de austeritate necesare pentru accesarea finanţării. Cazul Greciei constituie un exemplu negativ în acest sens. Irlanda poate fi considerată doar un episod dintr-un lanţ al crizei finanţelor publice, o consecinţă normală a crizelor de natură financiară. Întrebările care se ridică în acest moment se referă la noua verigă slabă din sistem şi la momentul la care aceasta va ajunge în prim- plan. Se vorbeşte intens în ultima perioadă de ţările iberice. Pericolul principal pentru sustenabilitatea zonei euro este Spania, dată fiind dimensiunea acestei economii.

Andrei RĂDULESCU, analist Target Capital




Comenteaza