Portretul unei lumi discrete

Portretul unei lumi discrete
Nu sunt cei mai frumoşi, dar opinia şi gustul lor social consacră – măcar de vreun secol încoace – cine rămâne pe scena marii vizibilităţi internaţionale. Paparazzi îi vânează la recepţii, în cluburi, la petreceri. Nu fac politică, dar politicienii le caută compania, într-o străvezie tentativă de validare – prin proximitate, dacă nu prin consens – a istoricităţii propriei persoane. Nu sunt cei mai bogaţi, dar ştiu de generaţii întregi ce înseamnă luxul şi simplicitatea, opulenţa şi frugalitatea, excesul şi sacrificiul.

Se întâlnesc cu cei care, prin reuşita personală, au ajuns în vârfurile topurilor Bloomberg sau Forbes, iar vieţile lor se întreţes - cu graţie şi recunoaştere mutuală - prin consiliere, investiţii şi căsătorii. Că vor sau nu, că îi interesează sau nu, sunt centrul unor extinse reţele, influente, clădite în timp din prietenii, din generozitate şi din inevitabile interese economice. Unii îşi conduc propriile afaceri, sau afaceri de familie, valorând zeci ori sute de milioane. Majoritatea preferă discreţia, depărtarea de viaţa publică, o anumită exclusivitate (nu din snobism, ci pentru că apreciază compania celor cu care împărtăşesc aceleaşi idei şi valori); gustă discuţiile cu spirit viu, inteligente, favorizează mediile diplomatice şi academice cu care lucrează la fel de elegant ca şi cu cele de afaceri; iar în ţările cu o veritabilă cultură politică, contribuie la aceasta din urmă implicaţi direct sau prin instituţii private.

Familiile lor purtau coroanele şi sceptrele ţărilor pe care ele însele le-au clădit şi extins. Aşa a fost să fie, timp de secole, traversate cu succese şi înfrângeri, transformate în lecţii şi experienţă, transmise generaţional pentru un plus de înţelepciune şi mai puţină reverie. În secolul XX nu mai sunt suverane, iar mass-media le priveşte mai mult luxul, gustul, vestimentaţia, bijuteriile, reşedinţele, automobilele, sporturile practicate şi scandalurile.

Trăiesc în două lumi, glisând cu facilitate dintr-una în alta. Una cotidiană, republicană, cu separaţie faţă de trecutele funcţii şi responsabilităţi publice; alta privată, dar mult mai plină de politic, de nuanţată conştiinţă socială, de mize economice. În acest al doilea univers se resimte cel mai bine întreaga lor capacitate de influenţă, experienţa acumulată în timp. Dovedesc un înţeles asupra Statului pe care democraţia, oricât de fertilă în concepte, nu îl poate genera: Statul e o comunitate bine articulată, un poliedru perceput 3D, unde segregările doctrinare - atât de dragi republicilor - nu sunt nici definitorii, nici primordiale, ci doar expresii ale unor perspective politice subscrise unui tot mai important: bunăstarea unei comunităţi umane. E ultimul avatar al vechiului rol monarhic de a întruchipa "bunul păstor". Statul e o ‘res publica' în sensul cel mai propriu: un bun comun, un ‘commonwealth'. Drept care înţeleg să joace un rol de stabilizator, de coagulare, de exemplificare a moderaţiei, chiar dacă sunt lipsiţi de putere politică sau de responsabilitate administrativă. Aceasta derivă dintr-o educaţie şi printr-o tradiţie bine păstrate care ţin să dezvolte sensibilităţile, preocupările şi capacităţile pentru leadership. Nu sunt persoane care trăiesc în trecut, dimpotrivă; dar au un trecut, transformat în referinţă perpetuă pentru că este hrănitor şi prin aceasta viu. Ştiu ce înseamnă eroarea politică cu pierderi irecuperabile (în ultima sută de ani au dispărut nu mai puţin de 28 de monarhii din Europa), iar în lumea actuală, unde sistemul democraţiilor liberale funcţionează coerent, ţin să fie activi. Au un punct de vedere greu de egalat în ceea ce priveşte guvernarea, păstrează o gândire instituţională în care substanţa puterii publice nu e degradată, şi în care criteriile de performanţă şi competenţă rămân în vigoare pentru că sunt stimulate încă de la bun început.

Nu e o lume perfectă; există indiferenţi, epatanţi, delăsători, snobi într-ale corectitudinii politice, există stângăcii şi opinii prea surprinzătoare pentru a fi explicate. Dar majoritatea - cu toate că stau departe de politică - reuşesc să dezvolte în jurul persoanelor lor un teritoriu în care viaţa e vibrantă, circumvolută, demnitatea nu e alterată de compromisuri de principiu; un teritoriu unde intelectul e exersat, civilizaţia e cultivată, unde spiritul politic e preponderent liberal, atent la societate şi la continuitate (iar prin aceasta conservator), armonios, cu un simţ bun al măsurii dublat de un realism lipsit de iluzii. Cumva, au reuşit să acordeze simfonic interesul privat, ideea de serviciu public, lexicul demnităţii, perspectiva socială minuţioasă, conştiinţa unei întregi experienţe istorice. Şi sunt doar tuşe din portretul unei lumi discrete.

 

Comenteaza