Reuniuni continentale la Cluj-Napoca

Presa este copios ocupată de declarații, afișe, pretenții de relevanță internațională, până și pentru realizări anodine. La noi încă nu se face distincția între prezența în altă țară, participarea la evenimente, contribuții și flatări de ocazie, pe de o parte, și performanța efectiv internațională, pe de altă parte. Între participarea uzuală, uneori marginală, și valoarea internațională. Universitățile și presa de învățământ sunt pline, de pildă, de inși care cred că dacă publici ISI ești internațional. Publicațiile ISI nu sunt de depreciat în vreun fel, dar, trebuie spus, chiar acest sistem a fost inundat de formalism, de scrieri triviale, cum scria un cunoscut profesor clujean, de comercialism în anii recenți, încât trebuie distins între a publica în sistem și a avea valoare internațională. Efectiv internațională este, fără dubii, descoperirea și tehnologia nouă sau creația izbutită.
Ca să ne dăm seama cum stă situația, amintesc doar, drept indiciu, că, nu de mult, în 2013, un interviu din revista „Apostrof" arăta că s-au tradus în franceză numeroase romane sau poezii, dar până acum nici un autor nu a fost invitat să vorbească pe larg la vreo televiziune franceză! Iar dacă în Franța, oricum mai solidară cu românii, se stă astfel, ne dăm seama care este situația în alte țări, în pofida încercărilor de aranjare, pe bani desigur. Mai trebuie adăugat că la noi nu se face comparația cu ceea ce izbutesc țări comparabile nici atunci când este vorba de o realizare efectivă, ca și cum nu ar fi alți concurenți pe lume.
Aceste observații nu le fac pentru prima oară. O circumspecție față de flatări și autoflatări am avut-o mereu. De aceea, după ce am preluat Rectoratul u- niversității clujene, în 1993, unul dintre primele gânduri a fost acela de a reveni la evaluări oneste, după criterii recunoscute internațional, la distanță de confuzia valorilor ce ne înconjoară. Nu a fost ușor. De exemplu, cineva a dat recordul local de publicații ISI în spacialitatea sa, dar acestea, în absența vreunei descoperiri, au doar o importanță formală, iar cînd am propus revenirea la rațiune, reacția a fost deosebit de agresivă. Alții credeau că dacă au petrecut o perioadă în străinătate sunt din alt aluat, trecând peste faptul că astfel de perioade devin salutare numai dacă s-au tradus în lucrări ce înnoiesc cunoașterea. Alții, cum se vede bine în ultimii doi ani, intră în legătură cu profesori periferici din diferite țări și ocupă presa și mintea naivilor cu ventilarea pretinsele lor conexiuni. Mai sunt și unii care pur și simplu beneficiază de legături făcute de alții, dându-se emfatic drept autori ai acestora și făcând copios turism pe cheltuiala instituțiilor. La noi, patologia vieții universitare este, din păcate, tot mai bogată.
De la început, preocuparea mea ca rector a fost să integrez universitatea clujeană, ca instituție, în rețele internaționale care dau tonul, încât să fie efecte benefice aici, la Cluj-Napoca. Împreună cu numeroși colegi valoroși, am putut face pași mari în acest sens, fiind, între altele, eu însumi adus, prin alegeri și desemnări, în poziții care puteau integra. Studiile în Germania federală, în preajma celor mai importanți filosofi și sociologi ai epocii postbelice, mi-au deschis o lume. Apoi, deja ca prorector, am devenit membru al Comisiei învățămînt superior și cercetare a Consiliului Europei, pe atunci organismul ce concepea reforme, iar șase ani am câștigat o bună experiență privind conceperea europeană a domeniului. Înainte de a fi ales rector (în primăvara anului 1993), am susținut conferințe, ca invitat, în numeroase locuri din Europa (Budapesta, Viena, Strasbourg, Bruxelles, München, Roma, Barcelona etc.) și SUA (New York, Washington DC, Cleveland etc.) și am publicat în reviste internaționale, așa că puteam conta pe toate acestea. Din diferite calități de membru în conducerea unor organisme universitare internaționale am putut acționa cu mijloace sporite în serviciul universității din care proveneam.
În 2001, am devenit, la propunerea unor rectori italieni, membru al Board-ului „European University Association". Am fost ales, apoi, membru ai conducerii „Magna Charta Observatory" (Bologna), la o propunere slovenă. Am fost președintele „Conferinței Rectorilor Danubieni" (Viena), la propunerea unor rectori maghiari, și președintele de onoare al organizației (care a și primit, în mandatul meu, premiul IDM, din Austria) vreme de cinci ani. Am fost desemnat de autoritățile internaționale, membru al Consiliului Universității Națiunilor Unite (Tokyo) pentru șase ani și am fost vicepreședinte al acestuia într-un mandat. La propunerea unor reprezentanți francezi, am concurat pentru funcția de rector al acestei universități și am ajuns în finala, desfășurată sub conducerea Secretarului General al ONU, Ban Ki- Moon, la New York, cu rectorul ETH ( Zürich) și o colegă de la Sydney (Australia).
Mulți colegi din universitatea clujeană au exercitat roluri internaționale în perioada 1993-2012. De exemplu, profesorul Emil Burzo a devenit președintele unei importante asociații europene de fizică, prorectorul Șerban Agachi a fost ales președinte al Asociației Universităților Carpatine (o inițiativă foarte utilă, luată de un emigrant slovac în SUA, din păcate stinsă în anii recenți), decanul Ștefan Olteanu a devenit membru al Consiliului politicilor lingvistice în Europa - calități în care au organizat reuniuni prestigioase la UBB. Economiștii au fost ajutați să se integreze, în premieră, în organizațiile internaționale de contabilitate și marketing. Teologii, beneficiind de profilarea UBB ca loc al abordării calificate a fundamentelor iudeo-creștine ale Europei, s-au integrat în acțiuni de mare pondere ale Bisericilor de pe continent. Biologii din sectorul florei au organizat reuniuni continentale. Asemenea reuniuni au organizat, de asemenea, matematicienii, impulsionați continuu de Titus Mocanu, Ioan A. Rus și Gheorghe Coman. În fapt, fiecare dintre facultățile UBB a făcut demersuri pentru a câștiga relevanță internațională cu acuratețe, fără emfază, prin inițiative bine cântărite. Și pe această temă, arhivele, pe care doar le-am spicuit aici, oferă tabloul bogat al acțiunilor.
Prima problemă a aducerii UBB în rețelele internaționale majore a fost trecerea la un nou rang, cel mai înalt, pe cît posibil, a vizitatorilor. O universitate este vizitată de multe personalități, dar este probă a relevanței ei atragerea de vârfuri ale științei, culturii, politicii din lume. Astfel de vârfuri au onorat UBB, în perioada 1993-2012, venind la Cluj-Napoca. „Muzeul Universității" (organizat în baza unei hotărâri din 2000, cum atestă „Buletinul Informativ" al UBB, nr.2/2000, p.12) a preluat materialele istorice, încât poate prezenta, în mod normal, istoria arhivată a vizitelor.
Primul succes major a fost vizita președintelui celei mai mari fundații din lume, DAAD, Theodor Berchem, în 1994, o premieră istorică. Au urmat numeroase alte vizite. Secretarul General al Consiliului Europei, în persoana lui Daniel Tarchys, a venit pentru prima oară la Cluj. Președintele „Conferinței Rectorilor Europeni", pe atunci Josep Brical, ne-a vizitat, de asemenea, în premieră. Directorul General al „British Council" a fost oaspetele nostru. Președintele „American Council on Education", David Ward, a venit, la rândul lui, ca și numeroși miniștri și demnitari din diferite țări. Șirul a culminat, desigur, cu vizita cancelarului federal al Germaniei, Angela Merkel (2010) - probabil cea mai importantă vizită la Cluj de la împăratul Franz Joseph pînă în ziua de azi (vezi volumul editat de Wolfgang Breckner și Eunicia Trif, Verleihung der Ehrendoktorwürde an Frau Angela Merkel, Bundeskanzlerin..., 2010). Se poate spune, cu toate probele pe masă, că între 1993-2010, Clujul s-a profilat drept loc în care veneau personalități de cel mai înalt rang în Europa.
Reuniunile internaționale le-am ridicat treptat - împreună cu prorectorii dedicați cu care am lucrat în sectorul cooperări internaționale, Nicolae Coman, Mircea Muthu și Toader Nicoară - spre reuniunile continentale. În această direcție, primul pas a fost să înscriem Universitatea clujeană în rețelele internaționale de universități. În 1994, imediat după preluarea rectoratului, am integrat Universitatea în Conferința Rectorilor Europeni, care avea să devină Asociația Universităților Europene. Rectoratul a înscris de îndată UBB în asociația universităților danubiene și a organizat conferința acesteia la Cluj-Napoca. Am semnat, ca primă universitate din România, Magna Charta (1988) a universităților europene (în 2001, la Bologna). La Cluj-Napoca au avut loc reuniuni ale conducerilor EUA (European University Association), DRC (Danube Rector's Conference) și Magna Charta Observatory, ceea ce a fost, de fiecare dată, o premieră istorică. Au fost organizate reuniuni continentale pe probleme ale lumii de astăzi - precum conferința internațională „Living in Truth", în cooperare cu Sfântul Scaun și UNESCO (2009).
Culminația în ceea ce privește nivelul organizării reuniunilor s-a atins în 2003, când UBB a fost gazda Conferinței continentale a universităților, organizată de European University Association, cu tema „Joint Degrees". Atunci, aproape trei sute de universități și numeroase instituții și organizații internaționale au fost reprezentate. Cu acel prilej a avut loc cea mai semnificativă reuniune continentală organizată vreodată la Cluj. Ocazia a fost folosită și pentru a inaugura Hotelul Universitas, ca hotel destinat mobilității internaționale a studenților, cadrelor didatice și cercetătorilor, și noua organizare a Parcului „Iuliu Hațieganu",care este cea actuală.
Urcarea la nivelul organizării de reuniuni continentale nu era posibilă fără evaluări internaționale pozitive. Rectoratul a cerut periodic asemenea evaluări unor instituții internaționale calificate. S-au realizat, așa cum atestă actele de arhivă și volumele publicate, evaluări din partea Salzburg Seminar, Înaltului Comisar OECD pentru Minorități, European University Association și din partea unei instituții specializate din Germania. Aceste evaluări - care, cu excepția ultimei, ce rămăsese în curs în 2012, se pot citi - au fost foarte pozitive privind evoluția și starea Universității clujene în 1993-2012. Documentele pot fi consultate în volumul International Evaluation at Babes-Bolyai University, Cluj University Press, 2008.
Pe lângă satisfacția de a vedea reușite eforturile instituției, evaluările au adus oferta de a deveni titular al „Catedrei UNESCO de management universitar" (pe care am inițiat-o prin hotărârea nr.20332/2001), dar am declinat-o, spre a nu mă încărca excesiv cu obligații. Sau oferta de a prelua o „Catedră Jean Monet ad personam", pe care am declinat-o, de asemenea, din motivul simplu că aspiram la o consacrare prin elaborări teoretice, nu prin activistica veleitară ce se dezvoltă la noi în umbra proiectului european. Rezonanța celor două ample conceptualizări ale evoluției și alternativelor Europei , volumele Die Philosophie der europäischen Einigung (2009) și The Destiny of Europe (2012), pe care le-am elaborat și din care am prezentat conferințe și studii în diferite locuri din lume, mi-au procurat o satisfacție incomparabil mai mare și mi-au confirmat opțiunea de atunci. Mai târziu, aveam să declin, de asemenea, plecarea ca ambasador, parlamentar european sau funcționar de nivel înalt în organisme internaționale, pentru a-mi păstra libertatea cercetării și a scrisului. (Din volumul Andrei Marga, Anii inovării, în curs de publicare)

andreimarga.eu