Scrisoarea intelectualilor oneşti - actul renaşterii societăţii civile

Sunt, aşa cum am spus, "conştiinţe publice" ale României şi m-am simţit onorat că un intelectual de talia dnei profesor Zoe Petre a considerat să-mi ceară şi mie semnătura sub acel text. Text pe care, oricum am lua-o, este de necontestat în încercarea de a restabili adevărul la Bruxelles, după dezinformarea lansată acolo de dl Traian Băsescu şi oamenii săi. Cu dna Petre şi cu dl Stelian Tănase, am fost, pentru câţiva ani buni, colegi de pagină, ca editorialişti, în vremurile bune ale ziarului "Ziua" şi pe mulţi din semnatarii scrisorii i-am admirat şi îi admir pentru talentul, civilitate şi conştiinţă lor. Am pus, deci, textul scrisorii pe Facebook, unde a fost primit de prietenii mei cu entuziasm. Până acum am stat în dubiu dacă să-i "unfriend" pe cei care postau sloganuri joase la adresa contestatarilor dlui Băsescu; acum, după ce am făcut asta cu strângere de inimă, parcă îmi pare, totuşi rău. În ignoranţa lor răutăcioasă, erau, totuşi, simpatici... M-a amuzat când unul din ei mi-a postat că răspuns, la publicarea scrisorii intelectualilor, un interviu cu un domn pe nume "Cheloo", iar o domnişoară "subţire" s-a mirat că mă socotesc intelectual.

Că atare i-am răspuns "amicului" că înainte de a vedea interviul acela mai am încă de citit din interviurile cu Borges, Marquez şi Hemingway, iar feţei "subţiri" că da, nu eram, cu siguranţă un intelectual. După care am izbucnit, deodată, în râs. Dar aşa m-am şi oprit, fiindcă aceste atitudini mi-au amintit că la fel că ei, însăşi Europa, prin câţiva dintre mai marii de la Bruxelles s a dovedit că n-a înţeles nimic din ceea ce s-a petrecut în ultimii opt ani în România. Aşa decizia bieţilor români care nu înţeleg ce se întâmplă cu propria lor viaţă nu poate fi un motiv de râs... E un adevăr trist: că mai întotdeauna în istoria noastră se dovedeşte că "marea" şi "civilizată" Europa nu are "organ" pentru înţelegerea estului şi în special pentru noi. Altfel n-ar fi închis ochii când în ultimii opt ani ţara noastră s-a transformat în stat poliţienesc, când tot în anii dlui Băsescu democraţia s-a deteriorat periculos, iar încălcările Constituţiei şi drepturilor omului s-au transformat încet, încet, în obişnuinţă. N-au văzut şi n-au înţeles, chiar dacă au fost sesizaţi, dnii europeni nimic din toate acestea. Nici Justiţia acţionând la comandă, nici abuzurile ascultării telefoanelor în scop de şantaj, nici scurgerile din transcripturile convorbirilor telefonice ale duşmanilor d lui Băsescu, plecate spre anumite organe media, chiar din computerul Procurorului General al României.

N-am mai râs şi ieri, plecând spre aeroport am luat să citesc, pe drum, cartea de convorbiri a dlor Stelian Tănase, cu regretatul Al Paleologu. Simţeam nevoia să recitesc dialogul unui european de modă veche şi adevărat, nu măştile anticomuniştilor de eprubetă şi a fripturiştilor imberbi lansaţi de tripletă de aeronavă Liiceanu-Pleşu-Patapievici. Poate întâmplător (dacă poate fi ceva întâmplător pe lumea asta!) ochii mi-au căzut pe un pasaj al dlui Stelian Tănase, mirându-se în faţa conului Alecu din aceeaşi cauza: aceea că Europa nu părea să aibă, nici în trecut, ochi pentru români şi România. Concluzia era că Europa se uită la noi, spunea dl. Tănase, referindu se la uciderea lui Constantin Brâncoveanu şi a familiei sale, "cam cum se uitau ambasadorii Europei occidentale şi a întregului corp diplomatic, lucru care arată tragismul istoriei româneşti. Această Europă, care apăra, sau era purtătoarea valorilor de tip creştin, european, raţionalist, priveşte, acum şi atunci, că şi cum s-ar află într o sală de teatru, tragedia, mai mult, batjocorirea valorilor ei fundamentale. În faţă decapitării tragice şi de o barbarie fără seamăn a familiei brâncovenilor, ei remarcă, cu o superficialitate, cu o uşurinţă absolut condamnabile, "pitorescul" acestui episod, dincolo de care pitoresc nu trec, însă. Adică nu reuşesc, în ciudă unei lumi civilizate, raţionale, căreia îi aparţineau să realizeze ce se întâmplă de fapt. Atunci şi acum, "... această arată foarte bine izolarea şi o anumită neînţelegere sau dezinteres a Europei faţă de fenomenul românesc în genere, perceput când şi când, sub diferite aspecte..."

Poate că scrisorea intelectualilor adresată domnilor Van Rompuy, Durao Barosso, Vivianne Reding, Cecilia Malmstrom, şi Chaterine Day, înalţi oficiali europeni, semnată de atâţia intelectuali, oameni oneşti ai româniei (şi pe care va invit s-o semnaţi şi Dvs., accesând adresă apelintelectuali@gmail.com), va avea menirea să spulbere ceată şi neîncrederea pe care duşmanii democraţiei româneşti au semănat-o în străinătate. Alături de aceştia, recentă vizită a dlui ministru de externe, Andrei Marga şi fructuoasele convorbiri pe care acesta le a avut cu omologi ai d-sale din Europa, par că încet, încet, să restabilească adevărul şi imaginea reală a situaţiei din România. Fiindcă un lucru este cert: dacă adevărul nu va fi restabilit, dacă ura şi frică pe care regimul Băsescu a aşternut-o peste acest popor nu vor fi transformate în linişte, un proiect de ţara, care să unească milioanele de români din ţară, şi să-i întoarcă pe cei alungaţi peste hotare de însăşi vocea preşedintelui suspendat, nu va fi posibil. Or, un acest proiect nu poate fi realizat decât cu un preşedinte care să-şi iubească şi să-şi respecte poporul.