În primul rând pentru că gestul lor înseamnă un punct câştigat de mediul privat, preluând releul unei iniţiative caritabile care marchează prin excelenţă conceptul filantropic. Apoi pentru că au demonstrat că se poate când există vrere. Şi nu în ultimul rând pentru că dincolo de generozitate stă solidaritatea - valori definitorii pentru o societate sau comunitate evoluată, pentru o societate de încredere. "Un cinic e un om care cunoaşte preţul tuturor şi valoarea a nimic", scria Oscar Wilde. Preţul lucrurilor nu are a face cu valoarea lor - altfel spus, costul e doar o parte din valoare. Cum faci totuşi, în societatea de azi atât de axată pe concurenţa în numele câştigului, ca părţi cât mai largi din ea să înţeleagă ce înseamnă valoarea, în primul rând, şi nu costul unui lucru? Cum transmiţi voinţa de implicare, de responsabilitate? Cum menţii activ şi vigilent un spirit de generozitate în rândul celor care pot să intervină salvator în atâtea situaţii?
Clujul nu duce lipsă de o elită economică pe care şi cele mai severe criterii o pot plasa în rândul 'High-Net-Worth' şi 'ultra-High-Net-Worth'. E cel mai adesea grupată familial. Anul trecut, o întreagă conferinţă PwC (în parteneriat cu Ziarul Financiar), ţinută la UBB, fusese dedicată valorificării patrimoniului dobândit de acestea şi care are (statistic vorbind) 91% şanse nu ajungă transmis integral la a treia generaţie. O regulă faimoasă - cu care n-aş fi tocmai de acord, din parte-mi - spune că ceea ce prima generaţie construieşte şi a doua dezvoltă, a treia risipeşte. Sfidarea ar fi dublă, aşadar: să pregăteşti transferul de patrimoniu către noua generaţie şi, invers, să pregăteşti noua generaţie pentru patrimoniul care-l va avea în gestiune, aptă să-l primească.
Aş spune totodată că banul nu are valoare - el are valori. E plurivalent. O dovedesc aceiaşi mogului ai finanţelor şi industriilor din secolele XIX-XX în Europa şi Statele Unite, rămaşi cele mai bune exemple inspiraţionale. Rockefeller a creat o dinastie cu un patrimoniu în vigoare şi astăzi (oricât ar vrea unii să-l "controverseze"). Antreprenor a cărui avere nu a fost vreodată egalată (1,53% din PNB-ul american de atunci însemnând 240 miliarde $ în 2013), a fost totodată un filantrop cu o vocaţie reflectată în fundaţii încă active, şi-n celebra deviză a celor trei S: "spending, saving, sharing", a cheltui, a economisi, a împărţi. Pentru ei, partea esenţială era nu declamarea unor valori, ci exemplificarea, transpunerea în fapt, cultivarea lor. Avea sens şi făcea parte dintr-o mai largă strategie, în care donaţia şi actul de fondare mergeau mână în mână. Spitale şi universităţi, biblioteci, parcuri şi rezervaţii naţionale, centre culturale şi muzee le poartă numele.
Bunele practici nu se uită. În ultimii 20-30 de ani, grija pentru valoare socială şi gustul pentru întrajutorare a fost conştient cultivat în colegiile de elită ale Europei, chiar de la cele mai proaspete vârste, ţesute în jurul ideii de responsabilitate şi empatie. Se practică în Elveţia, Marea Britanie sau Franţa. Poate, ştiu eu?, se va face şi în Cluj, unde există cea mai bună şcoală privată din România. La Geneva, Londra, Paris vezi familii din eşalonul înalt al societăţii şi afacerilor pregătind generaţia următoare prin crearea unor fundaţii private, de utilitate publică, sau adăugând fundaţiei pe care deja o conduc un fond separat, destinat succesiunii. Resursa financiară se transformă atunci într-un instrument acţionând spre un bine public, conjugând interesul privat cu cel al comunităţii. Antreprenorii - principali creatori de prosperitate -, ştiu ce plin de stimul, energie şi pasiune este să creezi un patrimoniu. Moştenitorii ştiu deja că a-l dezvolta şi a-l transmite este o artă. O artă în care nu toţi membrii societăţii sunt actori egali, dar în care filantropia serveşte drept liant.
Opusul cinismului e îndrăzneala matură, respectul, tactul. A ne face timp pentru a înţelege valoarea este exact cheia unui destin mai amplu, mai plin. Banul nu are doar simpla finalitate de a fi cheltuit. El sculptează când e pe mâini bune, devine instrument de protecţie socială, de transformare pozitivă. Aici - ca şi-n alte zări - familiile şi antreprenorii care vor transmite, prin propriul exemplu, ideea plurivalenţei financiare, vor fi cele care vor reuşi cel mai bine. Iar Clujul odată cu ele.
