Rectorul UBB, Ioan Aurel Pop: „Printr-o finanţare mai bună vom fi şi în Top 500 Shanghai" INTERVIU

Rectorul UBB, Ioan Aurel Pop: „Printr-o finanţare mai bună vom fi şi în Top 500 Shanghai
Academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul UBB în ultimii patru ani, a acordat un interviu pentru ZIUA de CLUJ, în care a vorbit despre proiectele viitoare ale universităţii dar şi despre mandatul care tocmai se încheie.

Reporter: Domnule rector, suntem după patru ani de mandat al dumneavoastră în fruntea UBB şi în faţa unui alt început, sunteţi din nou înscris în cursă pentru funcţia de rector. Care ar fi în opinia dumneavoastră câteva dintre realizările acestui mandat care se încheie?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Au fost multe proiecte şi, aşa cum se întâmplă de regulă, nu au putut fi terminate toate. Dar asta stă în firea omenească. Ne propunem mult ca să realizăm cât mai mult din ceea ce se poate. Una din realizări este liniştea din instituţie, atmosfera de lucru, calmă, respectarea demnităţii fiecăruia, a ritmului de lucru şi chiar a nevoilor materiale şi spirituale ale oamenilor. Intelectualii nu produc şuruburi, ci specialişti care au conştiinţă, oameni cu educaţie, cercetători; cu intelectualii trebuie lucrat extrem de delicat, pentru ca ei să-şi dea măsura valorii. În al doilea rând, eu am urmărit să restaurez tradiţia acestei universităţi; fireşte, trebuie să facem noi proiecte, dar fără să le abandonăm pe cele pornite bine de înaintaşi. Şi vă dau câteva exemple: reprimirea Filarmonicii în spaţiul universităţii, redeschiderea sălii de expoziţii „Paul Sima", care găzduieşte creaţiile artistice ale cadrelor didactice şi ale artiştilor din Cluj; pe urmă, reînnoirea parcului sportiv al universităţii, care intrase într-o stare de degradare; am reuşit să-l refacem acum la standarde europene. În parc, am reconstruit şi bisericuţa pe care profesorul Haţieganu o pusese în epoca interbelică în amintirea unicului său fiu; în sala de consiliu a universităţii am pus portretele celor mai mari dascăli ai acestei universităţi, într-un spaţiu vid care îşi aştepta umplerea; deschiderea unei colecţii de lucrări dedicate marilor personalităţi; relansarea patrimoniului, motivată de faptul că universitatea aceasta are un patrimoniu istoric, are cinci muzee, care, toate, trebuie să fie la standarde înalte şi să se lucreze acolo intens. Tradiţia ne dă curaj să mergem mai departe. O altă realizare ar fi creşterea prosperităţii spirituale şi materiale a oamenilor instituţiei care nu sunt numai cadre didactice şi studenţi, ea are vreo 2000 de oameni personal auxiliar, deşi nu-mi place cuvântul, care contribuie la desfăşurarea activităţii la fel ca şi profesorii şi studenţii. Cu toţii trebuie să se simtă confortabil în instituţie şi să-l perceapă pe rector ca pe unul dintre ai lor, pus cel dintâi în serviciul comunităţii.

„Vrem să introducem dubla specializare"

Reporter: Domnule rector aţi vorbit despre tradiţia UBB şi ceea ce a însemnat universitatea decenii de-a rândul pentru Cluj şi pentru regiune. Acum, după patru ani, învăţământul universitar românesc se confruntă cu noi provocări. Care ar fi câteva obiective importante pe care vreţi să le realizaţi de aici încolo?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Cred că indiferent cine va fi rector, va trebui să se preocupe de calitatea cercetării şi educaţiei. Nivelul cantitativ al instituţiei este bun în acest moment, nu mai trebuie să creştem neapărat ca număr de studenţi, fiindcă s-ar putea să intrăm într-o criză de creştere. UBB a avut 55.000 de studenţi în 2008 şi era foarte mult. Din motive demografice, de criză, ea a ajuns acum la 42.000 de studenţi. Cred că 40.000 de studenţi şi aproape 2.000 de profesori şi cercetători sunt destui. Acum trebuie să ne sporim calitatea în interiorul acestei imense cantităţi de inteligenţă, să creştem calitatea învăţământului, dar şi a cercetării. Această universitate vrea să fie şi este una de cercetare avansată, fiind denumită oficial ca atare. Dacă reuşim să sporim calitatea - fapt care presupune şi mai mulţi bani, fiindcă instituţia nu merge singură, ca un perpetuum mobile - atunci vom reuşi să ne îndeplinim menirea. Legat de asta este, categoric, recrutarea şi aducerea de studenţi străini. Am constatat din călătoriile mele, ca rector, că toate universităţile europene cu tradiţie şi care intră în clasamente internaţionale pe locuri fruntaşe, sunt universităţi care cu aflux mare de studenţi, aduşi nu numai din ţările respective, ci din toată lumea. Ele sunt deja instituţii internaţionalizate. E chiar o goană după studenţi, aş zice.

Reporter: E o bătălie pentru valori?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: O bătălie pentru valori, pentru studenţi buni! Fireşte, câştigarea acestei bătălii presupune mai multe programe bune de studiu în limbi de circulaţie internaţională, cum avem şi noi. Majoritatea programelor noastre de licenţă şi masterat, din această categorie, sunt în engleză, franceză, germană, dar şi în alte limbi. Prin urmare, ne străduim. Aducerea de studenţi străini şi creşterea cooperării internaţionale sunt în prim plan. Mi-aş dori ca tot mai mulţi studenţi să meargă, cum se întâmplă şi acum în parte, să obţină credite la universităţi străine, la Praga, la Viena, la Berlin, la Paris, la Madrid, să se întoarcă cu examene luate, să le recunoaştem şi să aducă experienţe noi, expertize noi, prestigiu şi renume bun. După cum şi studenţii străini care vin la noi să poată merge acasă şi să arate cu mândrie cum au absolvit un cursuri, seminarii şi laboratoare la această universitate fondată în1581. O problemă care îşi aşteaptă încă rezolvarea şi care se va pune, cu siguranţă, în noul mandat ar fi aceea a dublei specializări. Toate eforturile făcute la Minister în ultimii trei ani spre a o soluţiona au rămas nefinalizate. Legislaţia actuală prevede dubla specializare pentru anumite nevoi ale societăţii, pe care unii le înţeleg şi alţii nu. Nu s-a ajuns la elaborarea unei metodologii de aplecare a acestei prevederi. Dubla specializare într-o universitate care pregăteşte mulţi profesori este necesară. Odată cu scăderea populaţiei, cu scăderea numărului de elevi şi de şcoli, tot mai mulţi profesori nu-şi pot realiza norma didactică dintr-o singură disciplină, ei având nevoie de calificări în două specialităţi. De exemplu, dacă nu se poate atinge numărul de ore necesar din biologie, ar fi bine ca absolventul să fie calificat să predea şi, să zicem, geografie. Sau, pe lângă teologie, profesorul ar putea să studieze şi istorie sau studii clasice. Cele mai periclitate sub acest aspect sunt disciplinele de erudiţie, de nişă sau rare, pe care trebuie să le sprijinim. Mai ales într-o ţară latină, nu putem desfiinţa - măcar la Cluj, la Iaşi şi la Bucureşti - studiile clasice, adică limba latină şi cea greacă. Dar unui profesor de studii clasice îi trebuie o alternativă, îi trebuie calificare în încă o disciplină, cum ar fi româna, engleza, istoria etc., spre a-şi putea face o normă didactică. Asta nu s-a înţeles la nivel central ori s-a înţeles greu şi trunchiat. Sper ca în noua legislatură să se poată realiza, măcar în câteva domenii, dezideratul dublei specializări. Fireşte, chestiunea presupune şi anumite cheltuieli în plus, deoarece licenţa ar trebui să dureze, în aceste cazuri, patru ani în loc de trei.

„Finanţarea trebuie făcută pe criterii de calitate"

Reporter: Domnule rector, UBB are un obiectiv îndrăzneţ acela de a intra în cel mai important top 500 al celor mai prestigioase universităţi din lume. Aici, ştiţi bine, este nevoie de o cercetare puternică, care are nevoie şi de fonduri mari pentru a deveni performantă. Cât de greu va fi să atingeţi acest obiectiv?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Se pare că acest Top 500 Shanghai, cred că la el vă referiţi, este cel mai prestigios. El este concentrat - focusat, cum se spune astăzi - pe cercetare, iar cercetarea nu se poate face, cum vă spuneam, fără bani mulţi. Din păcate, în învăţământul superior românesc universităţile primesc bani după numărul de studenţi. Finanţarea se face pe student echivalent. Aparent, noi, UBB, am fi câştigaţi din acest procedeu, după raţionamentul că dacă avem mulţi studenţi, am obţine şi mulţi bani si am fi astfel privilegiaţi. Dar nu este aşa, şi vă spun şi de ce! Pentru că numărul mare nu aduce după sine şi calitate mare, pe de o parte, iar acolo unde este cantitate mare şi cheltuielile pentru calitate de excepţie sunt imense, pe de altă parte. Dacă primesc cu puţin peste 2000 de lei pe an per student, faţă de anii 2008 când primeam circa 3000, nu mă pot lăuda cu excelenţa. Aceasta nu vine de la sine, fără aparatură de ultimă oră şi fără stimularea valorii şi a rezultatelor de excepţie. Criza explică această scădere, dar, la noi, criza e folosită şi drept pretext. Trebuie revenit la o finanţare mixtă. Nu cerem să nu se ţină seama de numărul de studenţi, dar este absolut necesară o finanţare şi pe criterii de calitate. Cu alte cuvinte, dacă o universitate are într-un an rezultate fantastice în domeniul matematicii, al chimiei organice, al psihologiei clinice sau al nano-tehnologiilor sau chiar domeniul istoriei şi arheologiei, atunci trebuie neapărat să primească fonduri în plus în anul următor. Altminteri, oamenii nu vor mai avea nicio motivaţie instituţională şi personală de a continua. Pe de altă parte, toţi profesorii, cercetătorii şi studenţii UBB trebuie să fie convinşi că fără cercetare nu se mai poate progresa astăzi. Avem şi colegi onorabili, foarte buni profesional, care spun că sunt dascăli şi care vor să facă dăscălie de calitate fără cercetare. Eu aş zice că fără cercetare, la o universitate cu prestigiul şi pretenţiile de la Babeş-Bolyai, nu se poate. Dacă vrem să fim o universitate de top, trebuie să îmbinăm transmiterea cunoştinţelor cu inovarea. Revenind la clasamente, trebuie să avem în vedere şi subiectivitatea lor. Se ştie clar, de exemplu, că acest „ranking" - cum se zice acum, barbarizând limba - Shanghai este făcut după chipul şi asemănarea universităţilor americane şi anglofone, a celor care-şi publică rezultatele cercetărilor exclusiv în limba engleză, în periodice cotate internaţional şi apărute, în proporţie de 90%, tot în acele ţări. Aicea noi, şi nu numai noi, vom avea un handicap permanent. Dar, chiar şi în clasamentul Shanghai, dacă ne comparăm cu universităţile ţărilor din jur, suntem pe locuri onorabile. În schimb, am avut în ultimii ani o mare satisfacţie - şi lauda aceasta priveşte toată comunitatea magiştrilor şi discipolilor de la UBB - adică am reuşit, în alte două clasamente, mai apropiate de specificul european, să fim foarte bine plasaţi, să fim primii din România. În unul dintre ele, „Best Global Universities", suntem pe poziţia 560, iar Universitatea din Bucureşti este pe 588; la domeniul matematică, în acelaşi clasament, suntem pe locul 61 în lume, iar UB pe 134. Celălalt clasament important care ne-a dat satisfacţie este „The Times of Higher Education", unde suntem plasaţi în grupul 501-600, în timp ce alte trei universităţi româneşti, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, sunt în 601-800. Suntem, în acest clasament, în aceeaşi categorie cu Universitatea din Varşovia şi cu o sută de locuri mai bine situaţi decât universităţile din Cracovia, Bratislava şi Budapesta. Natural, am vrea să ne comparăm cu Harvard-ul, Oxfordul-ul, Stanford-ul ori cu Universitatea Yale, dar ar fi total nerealist. Acele universităţi pot avea şi de 100 de ori bugetul mai mare decât îl avem noi, plus alte avantaje. De aceea, fac pledoarie pentru comparaţie cu universităţi care sunt cam în aceeaşi categorie, din Europa Centrală şi de Sud-Est, care au trecut şi ele prin 40 de ani de comunism. În fine, una peste alta, cred că suntem pe o cale bună şi sunt convins că, printr-o finanţare mai bună şi o chivernisire mai bună, vom fi în curând şi în faimosul Top 500 Shanghai.

„Cel mai bun computer este capul nostru"

Reporter: Cu ce bagaj de cunoştinţe vin la dumneavoastră în universitate proaspeţii absolvenţi de liceu. Lumea vorbeşte despre o scădere a calităţii învăţământului românesc. Cum îi percepe colectivul profesoral al UBB pe tinerii studenţi?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Calitatea studenţilor, în ciuda prejudecăţii încetăţenite, este bună. Studenţii nu sunt mai slabi decât acum câteva decenii, ei au alte tipuri de cunoştinţe şi alte concepţii decât odinioară. Sunt mai adaptaţi vremurilor noi, se mişcă cu dezinvoltură, au un grad de inteligenţă ridicat. Un handicap ar fi, cred, tendinţa de a acumula mult mai puţine cunoştinţe, de a nu-şi mai folosi la capacitatea potrivită memoria. Tehnologiile astea noi sunt paradoxale şi înşelătoare. Dacă avem baze de date aşa de bogate şi de uşor de accesat, nu este bine deloc să neglijăm propria noastră bază de date, adică mintea, memoria. Cred că aceasta este o greşeală şi a învăţământului actual, de a dispreţui bagajul de cunoştinţe personal, pe motiv că „nu mai e nevoie să ne încărcăm memoria" şi că trebuie să ştim doar „know-how". Pentru că - nu-i aşa? - computerul le ştie pe toate! Dar acesta e un mare risc, deoarece cel mai bun computer este capul nostru. Dacă sedimentăm cunoştinţe în minţile noastre, nu vom şti nici măcar ce să mai căutăm pe Google. Va dau un exemplu din literatură: dacă trebuie să fac o comparaţie între romantism şi iluminism, degeaba caut pe Google, fiindcă nu găsesc decât referate (lucrări) făcute de alţii, pe care pot, eventual, să le plagiez, după moda de-acum. Comparaţia originală trebuie s-o producă mintea mea, însă, dacă nu am cunoştinţe reale şi personale despre romantism şi iluminism, nu iese nimic din comparaţie. Numai mintea omenească inovează şi creează, dar nu o poate face dacă intră în letargie! Fără memorare directă, nu se poate face nimic; nu putem fi nici inteligenţi, fiindcă inteligenţa nu există în lipsa memoriei. Aici cred că învăţământul nostru nu a ajuns la un echilibru, de aceea trebuie să fim atenţi când facem programele de învăţământ pentru şcoala primară, gimnaziu şi liceu. Revenind însă la studenţi, vă pot spune că pe mine calitatea studenţilor mă încântă an de an. Lor trebuie doar să li se descopere vocaţia. Vin şi unii studenţi care nu ştiu ce abordare au, ce vor, în ce să se specializeze; sunt unii care vor şi nu pot, alţii care ar putea, dar nu ştiu ce să facă. Aici este o mare carenţă a şcolii preuniversitare, care nu descoperă vocaţiile. De aceea, pledez pentru psihologi în şcoli, care, în colaborare cu profesorii, să descopere la ce-i bun elevul. Ajungând să predau în SUA, imediat după revoluţie, am învăţat ceva care m-a urmărit toată viaţa: nu există pe lumea asta nici un om care să nu fie bun la ceva, ci doar oameni cărora nu am fost capabili să le descoperim priceperea, talentul, aplecarea, pasiunea. Pe mine însă nu mă îngrijorează deloc studenţii, fiindcă la noi - deşi sunt probe de admitere - vin studenţi buni. Această universitate are un brand, un renume deosebit şi de aceea nu a scăzut numărul de studenţi la admitere în ultimii 2-3 ani, nici calitatea lor. Cei mai mulţi se simt privilegiaţi să fie studenţi la Alma Mater Napocensis şi se laudă după absolvire ca anticii, spunând „Et in Arcadia ego!".

Reporter: Încep să vină şi studenţi străini la UBB sau este un proces mai greu?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: E un proces dificil. România, din păcate, nu are un renume bun peste hotare. Mă duc des la universităţi străine şi prezint acolo scurte filme despre noi. Multora nu le vine să creadă ce văd, adică aparaturile, dotările, bibliotecile, facilităţile etc. şi mă întreabă dacă toate sunt reale. E şi un avantaj în acest renume prost: n-am întâlnit un străin, profesor sau student, care să vină la noi şi să plece cu păreri negative din România, pentru că vin cu prejudecăţi aşa de rele, încât orice se întâmplă aici li se pare bun. Apoi se întorc acasă, în universităţile lor, şi le spun colegilor despre Grădina Botanică, despre Aula Magna, despre ziduri antice şi biserici somptuoase, despre siguranţa străzii, despre restaurante şi terase, despre natura generoasă etc. Toate acestea ne şi avantajează, dar ne şi obligă. Avem mulţi studenţi, temporari sau permanenţi, din ţările UE şi din restul lumii. Am avut anul trecut, de exemplu, din Ungaria un număr de circa 300 de studenţi, pentru că le oferim studii în limba lor maternă maghiară. Fiind în UE, ei au aceleaşi drepturi ca românii. Avem studenţi din Germania, Franţa, Italia, Austria, China. Cei mai mulţi vin în schimburi de timp Erasmus şi Erasmus plus. Se prefigurează şi un număr crescut de studenţi din afara UE, mai ales din Asia.

„Suntem cel mai mare absorbant de fonduri străine"

Reporter: Reuşeşte UBB să ţină pasul cu dezvoltarea tehnologiilor, cu dinamica care există în acest domeniu?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Ţinem pasul mult mai bine decât alte universităţi din România sau poate cel mai bine. De ce? Suntem cel mai mare absorbant de fonduri străine. Am reuşit să participăm la competiţii internaţionale de granturi şi să accesăm fonduri deosebite. Astfel, am renovat parcul sportiv universitar cu vreo 5 milioane de euro obţinuţi din fonduri europene. Acesta este un exemplu bun. Altminteri, este clar că la matematică, fizică, chimie, biologie, psihologie clinică etc. aparatura costă, deopotrivă procurarea şi întreţinerea sa. Este acută nevoie de fonduri europene, fiindcă Ministerul nu ne poate da toţi banii necesari. Aşa că am învăţat să profităm de granturi. Şi la competiţiile interne, şi la cele externe, în ultimii ani, UBB a fost pe primul loc. A fost recent o competiţie, „Tinere echipe", în urma căreia am câştigat vreo 60 de granturi, cu mult peste universităţile din Bucureşti, Iaşi sau Timişoara.

Reporter: Ce ar trebui să facă universitatea pe care o conduceţi, învăţământul superior românesc în ansamblu pentru a limita cât mai mult aceste ruşinoase cazuri de obţinere a unor titluri academice prin plagierea unor opere?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Este ca un cancer pe corpul societăţii româneşti şi mai ales pe corpul instituţiilor culturale de elită. Această universitate are mecanismele proprii, ca şi cele din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara, pentru a ţine sub control fenomenul. Am şi reuşit să sancţionăm cazurile noastre (puţine, din fericire) de plagiat. Aici Comisia de Etică şi Senatul se implică în mod constructiv, ceea ce face ca, la noi, să se reducă drastic ruşinosul obicei. Există acum şi mecanisme digitale de descoperire a plagiatelor, iar UBB a elaborat prin forţe proprii şi a achiziţionat şi va mai achiziţiona programe din acestea informatice care să depisteze plagiatul. Noi nu am avut cazuri flagrante, nici măcar în acea uluitoare „epidemie" a „operelor" scrise şi publicate din închisoare. Avem patru cadre didactice care au răspuns doar, în nume propriu şi nu instituţional, unor simple chestionare privind capacitatea unor persoane lipsite de libertate de a scrie o lucrare relevantă dintr-un domeniu anume. Aceşti profesori ai noştri nu a văzut lucrările finalizate, nu le-au dat recomandări şi nu le-au scris prefeţe. De asemenea, nici editura noastră (Presa Universitară Clujeană) nu a publicat asemenea lucrări. S-au luat acum măsuri de prevedere şi la nivel legislativ general, dar UBB urmăreşte demult şi sancţionează drastic plagiatele prin mijloace proprii.

„Am devenit un reper în oraş"

Reporter: Cum vrea rectorul Ioan Aurel Pop să dezvolte relaţia cu comunitatea?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Universitatea este parte din Cetate, ea trebuie să funcţioneze în legătură cu această mare comunitate numită Cluj. Sunt extrem de bucuros şi mândru când mă întâlnesc cu oameni care atunci când spun Cluj spun UBB sau Grădina Botanică, care e tot a UBB. Am devenit un reper în oraş, dar avem şi obligaţii să colaborăm cu oraşul, de la ONG-uri până la primărie. Primarul este conferenţiar al universităţii noastre, colaborăm bine cu prefectura, cu alte organisme locale, cu asociaţii, cu mari firme. Sunt companii de top, inclusiv străine, care ne finanţează diverse programe de studii sau altele, în cadrul cărora se efectuează practica studenţilor. Am colaborat la pregătirea Clujului drept capitală europeană a tineretului (în 2015) şi colaborăm pentru iniţiativa Cluj - Capitală Culturală Europeană. Am reactivat Marele Senat al Universităţii, format din personalităţi care conduc Cetatea, conduc firme importante, entităţi sociale etc. Sperăm să ajungem (dacă nu noi, atunci generaţiile viitoare) şi la donatori generoşi, la sponsori, precum cei ai universităţilor occidentale şi mai ales americane. Banii la universităţile americane vin din societate (puţini vin de la bugete locale sau federale), dar şi aceste universităţi au dat şi dau societăţii oameni deosebiţi, capabili să conducă bine societatea şi să preţuiască universitatea.

Reporter: Câteva cuvinte pe final despre competiţia care va urma, alegerea rectorului. Parcă nu mai este efervescenţa aceea de acum patru ani, domnule rector, cum şi se pare competiţia actuală?

Ioan Aurel Pop, rectorul UBB: Acum patru ani a fost o campanie specială, din cel puţin două motive: pentru prima oară în istorie, rectorul urma să fie ales prin votul întregii comunităţi şi nu prin votul Senatului; în al doilea rând, campania venea după o perioadă foarte lungă de conducere, de 19 ani, a profesorului Andrei Marga. De aceea, era atunci o mare curiozitate, o mare aşteptare şi o mare dorinţă de schimbare. Acum, după patru ani, lucrurile s-au mai liniştit, colegii au aflat că m-am reînscris în cursă, ceea ce este perfect normal. Am şi competitori, ceea ce este, de asemenea, normal. Doar trăim într-o „comunitate a egalilor" întru şanse. Campania electorală la UBB este, totuşi, unică, cea mai lungă şi mai animată din întreaga ţară, după cum unică este şi această fascinantă instituţie, adevărată efigie pentru Cluj şi pentru România, Universitatea Babeş-Bolyai.

 

Comenteaza