Staţiunea Palocsay trece în administrarea Universităţii de Ştiinţe Agricole. Ce probleme are instituţia GALERIE FOTO

Aflată în blocaj din cauza datoriilor financiare faţă de bugetul statului, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (cunoscută ca Palocsay) va fi preluată de către o universitate clujeană. Mândria de odinioară a Clujului a ajuns acum o epavă, însă, în ciuda problemelor din instituţie, cercetătorii au omologat noi soiuri de trandafiri şi în ultimii ani.

Guvernul a aprobat, marţi, proiectul de hotărâre care vizează trecerea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Cluj în administrarea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV).

Săptămâna trecută, Daniel Constantin, ministrul Agriculturii de declarat, la Cluj, că hotărârea de guvern privind trecerea staţiunii pomicole în administrarea USAMV a obţinut toate avizele necesare și va fi aprobată, lucru care s-a realizat în şedinţa de marţi, 20 octombrie. Conform proiectului de hotărâre, instituţia va fi preluată şi integrată în cadrul USAMV Cluj-Napoca sub denumirea de Staţiunea de Cercetare Horticolă Cluj-Napoca.

"Patrimoniul genetic al acesteia este unul de excepție, care permite crearea de noi soiuri și hibrizi pentru agricultura românească. Din păcate, au rămas puțini cercetători în Stațiunea Pomicolă, iar unii nu și-au mai primit salariile și de un an și jumătate, iar din cele 1.200 de ha care erau în trecut, mai sunt doar 168 ha. Vom încerca să refacem totul şi să reconstruim o nouă stațiune", a explicat Doru Pamfil, rectorul USAMV.

SCDP Cluj ar fi trebuit reorganizată şi preluată de USAMV de câţiva ani, însă demersul a fost imposibil de dus la capăt până în prezent. În ultima perioadă, instituţia nu a putut accesa niciun fel de program finanţat de cercetare din cauza datoriilor foarte mari la bugetul de stat. Conducerea SCDP are încredere că noua colaborare cu USAMV va reprezenta "biletul" spre un nou început. Un număr mare din profesorii USAMV au lucrat, în trecut, în cadrul staţiunii, aşa că priorităţile, dar şi potenţialul staţiunii vor putea fi valorificate.

"Staţiunea este o instituţie publică de stat cu autofinanţare; practic noi de la stat nu primim niciun leu, ci din ceea ce producem ne întreţinem şi din acest motiv suntem cu întârzieri la plata salariilor, cu conflictul de muncă în toate fazele de manifestare, procesul s-a terminat, îşi urmează cursul firesc. Noi sperăm ca odată cu această schimbare să intrăm pe un făgaş normal, să putem accesa proiecte de cercetare cu fonduri, care să ne permită o dezvoltare şi o reintegrare în mediul ştiinţific european sau chiar mondial. Noi ştim să facem bani, însă ne trebuie cadru legal. Noi, având datorii, nu am fost eligibili pentru participarea la competiţiile de proiecte. Practic este un cerc vicios: dacă ai datorii nu poţi să participi, iar dacă nu poţi să participi, fiind cu autofinanţare, nu ai fonduri"", explică Eugenia Hârşan, directorul SCDP Cluj.

Din vechea staţiune a rămas, însă, doar amintirea, întrucât actualul amplasament a ajuns o epavă a ceea ce a fost cândva. Angajaţii rememorează nostalgici vremurile bune când activitatea era una intensă, iar trandafirii şi pomii fructiferi erau vedetele Clujului. În 1990, staţiunea număra 250 de salariaţi şi 1.000 de muncitori angajaţi şi plătiţi cu ziua. În prezent sunt numai 22 de salariaţi. Din serele de altă dată au rămas doar epave, în care cresc acum buruieni. Din cauza lipsei banilor şi a întârzierilor salariale uriaşe, cei mai mulţi au ajuns să părăsească instituţia. Printre puţinii care au rămas se numără doamna Maria, care de 60 de ani se îngrijeşte de trandafirii staţiunii.

"A fost un colţ de rai. Este foarte greu să compari ceea ce a fost cu ceea ce este în prezent pentru că este aproape incomparabil. Staţiunea a fost un brand al Clujului, deci nu exista să vină cineva străin în Cluj şi să nu vină şi la staţiune. A fost o elită de cercetători: atunci când se punea problema să se mai înfiinţeze un laborator, nu se admiteau decât cercetărori care erau absolvenţi cu nota maximă şi care aveau şi aptitudini practice. Acum, spre exemplu, în sere nu s-a mai cultivat de opt ani. Majoritatea serelor au fost numai producţie, erau pline cu ghivece şi flori tăiate, pline cu garoafe, când intrai luni dimineaţa în seră era ceva extraordinar, nu se poate povesti cât era de frumos", explică Maria Giurgiu, tehnician în horticultură.

„Anul ăsta este cel mai urât", mărturiseşte doamna Maria, cu un glas trist. Staţiunea nu a avut niciun angajat sezonier, iar singurul muncitor care îngrijeşte partea de floricultură are un contract pe termen limitat şi lucrează numai şase luni pe an.

Odată cu degradarea serelor, o parte din munca vechilor specialişti s-a distrus, iar cercetătorii au plecat unul câte unul. Pentru o bună funcţionare ar fi nevoie de cel puţin 100 de angajaţi, fiincă în acest moment SCDP funcţioneză în "stare de avarie", după cum mărturiseşte chiar directorul instituţiei.

"Staţiunea ca bază genetică este deosebită. Partea de colecţie de garoafe s-a pierdut. Ca şi parte de cercetare, acelea erau în sere. Practic, baza genetică ce înseamnă? E un număr de soiuri într-o anumită specie, că e măr, că e păr, că sunt trandafiri, arbuşti fructiferi sau alte specii. Ele constituie părinţi pentru viitoarele soiuri care se creează, care sunt pretabile pentru zona de care suntem responsabili.

În acest moment, activitatea desfăşurată este pentru cercetare ştiinţifică, partea de floricultură este îngheţată pentru că ultimul cercetător l-am avut pe floricultură şi dendrologie aplicată a plecat anul trecut. Să ştiţi că, odată cu fiecare pierdere a cercetătorilor valoroşi ai staţiunii, România a pierdut. Noi ca infrastructură avem ce ne trebuie pentru a reînvia, aş putea să spun că în momentul de faţă suntem pe punctul să reînviem, ca şi pasărea Phoenix, din propria cenuşă... această cenuşă pe care o mai avem ne permite să avem rezultate viitoare foarte valoroase", precizează Hârşan.

În ultimii 8-9 ani în staţiune s-au omologat câteva zeci de soiuri: de la trandafiri sau gherbera la soiuri de pomi fructiferi. O bună parte din soiurile din ultimii ani au fost premiate şi au obţinut diplome şi medalii de aur sau argint la diferite competiţii. „Foc de tabără", "Cluj 2010" sau "Auriu de Cluj" sunt doar câteva din soiurile dezvoltate, de-a lungul timpului, de cercetătorii clujeni.

În ciuda problemelor financiare, oamenii şi-au continuat munca şi au omologat tipuri noi de flori până în 2013, inclusiv. Tot lipsa banilor a stopat şi această activitate. "Noi la cercetare avem o colecţie de trandafiri. Pe parcurs, am început să aducem trandafiri noi şi să facem o colecţie, un fond de germoplasmă. Am făcut hibridări pentru obţinerea de soiuri noi, avem zeci de soiuri create în aceşti ani.

Cel care a început continuarea soiurilor de trandafiri a fost doctorul Stefan Wagner, care a fost un pasionat al trandafirilor. Problema e că dacă dăm la omologare dosarele, trebuie şi plătit. În ultimul timp, cum stăm atât de rău cu banii, nu am putut să achităm şi atunci nu am trimis. Avem pregătite, am propus şi pentru anul ăsta două soiuri şi să vedem ce va fi", mărturiseşte doamna Maria.