Ce spun avocaţii despre legalitatea Uber în România. Patru şoferi amendaţi la Cluj

Unul dintre subiectele cele mai dezbătute în aceste zile este cel care se referă la situaţia şoferilor Uber amendati de către politiştii din Cluj-Napoca pentru efectuarea de transport public de persoane în regim de taxi fără autorizaţie.

Patru şoferi Uber au fost amendaţi cu câte 25.000 de lei, în data de 7 august, la Cluj-Napoca, pentru efectuarea de transport public de persoane în regim de taxi fără autorizaţie, iar certificatele de înmatriculare au fost reţinute.

Reprezentanţii Uber se apără susţinând că serviciul prestat de compania internaţională, acela de ride-sharing, este unul inovator, încă nereglementat în România.

"Există un demers de reglementare la nivelul UE, în linie cu recomandările Comisiei Europene. Uber nu este un serviciu de taxi - este o aplicaţie de mobil care pune în legătură pasageri cu şoferi parteneri, persoane care îşi împart maşina personală ocazional pentru a-şi acoperi costurile maşinii sau pentru a face un venit în plus".

O casă de avocatură din Cluj-Napoca demontează argumentul înaintat de Uber, invocând punctual articole din lege.

"Uber este una din companiile americane care, prin intermediul aplicaţiei pe care au dezvoltat-o, conectează clienţii cu şoferii dispuşi să ofere contra cost servicii de transport. Cel care alege traseul este clientul, iar plata serviciului oferit se face în mod automat, de pe cardul acestuia, tariful fiind calculat pe baza traseului urmărit prin GPS.

Conform clienţilor Uber, serviciile oferite de această companie sunt net superioare celor oferite de firmele de taxi, maşinile sunt mai noi, mai curate şi preturile sunt bune. Ce poate fi rău în asta? Adică de ce să nu ne bucurăm de faptul că avem parte de servicii de calitate, cu atât mai mult cu cât acestea ne mai şi scutesc de grija de a avea „bani mărunţi" asupra noastră?

Menţionăm faptul că acest articol nu face nici cea mai mică referire la serviciile oferite de către Uber sau la oportunitatea existenţei acestui serviciu în România. Iniţiativa celor de la Uber este lăudabilă şi trebuie să apreciem faptul că ei pun accent pe necesităţile clienţilor, încercând pe cât posibil să vină în sprijinul acestora. Acest articol vine să analizeze situaţia Uber doar din punctul de vedere al legalităţii activităţilor desfăşurate de către aceştia.

În acest sens, facem trimitere la dispoziţii art. 7 din legea nr. 38/2003 aşa cum a fost ea modificată, articol care menţionează: „Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizaţi, care deţin autorizaţii taxi valabile, în cazul transportului în regim de taxi, sau copii conforme valabile, în cazul transportului în regim de închiriere, eliberate în condiţiile prezentei legi, pentru fiecare autovehicul utilizat".

Astfel, transportul public de persoane poate fi realizat doar de către transportatori autorizaţi în condiţiile legii. Mai mult decât atât, în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că este interzisă efectuarea transportului public de persoane, contracost, fără deţinerea, după caz, autorizaţiei taxi valabilă sau a copiei conforme valabilă.

Reprezentanţii Uber susţin faptul că activitatea şoferilor pe care ei i-au angajat nu se încadrează în categoria transportului de persoane în regim de taxi, ci este vorba despre un sistem ridesharing.

Practic, ridesharing este acţiunea prin care două sau mai multe persoane iau în mod individual decizia de a călători spre o anumită destinaţie iar, ulterior, se hotărăsc să găsească o altă persoană şi să facă acest lucru împreuna pentru a-şi împărţi costurile călătoriei.

Din moment ce eu, în calitate de client Uber, accesez aplicaţia, îmi setez locaţia şi locul de destinaţie dorit, după care chem şoferul să mă ducă acolo, oare mai există vreun dubiu că această activitate nu poate fi considerată ca fiind ridesharing?

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că nu există această decizie, anterioară comenzii, a şoferului de a ajunge în acelaşi loc de destinaţie ca şi mine, nu există nici o împărţire a costurilor. În acest sens, considerăm un exemplu demn de menţionat ca fiind ridesharing este serviciul oferit de cei de la blablacar.ro. Fiecare persoană îşi setează locul de plecare şi destinaţia, urmând ca, ulterior, să găsească o altă persoană care doreşte acelaşi lucru.

Un alt argument folosit de cei de la Uber este acela conform căruia şoferii nu primesc banii cash de la client, acesta nefiind un argument suficient de solid. În acest sens, menţionăm că sunt şi alte firme de taxi precum Clever Taxi sau Star Taxi care au dezvoltat aplicaţii şi care au prevăzut această opţiune de plată prin intermediul cardului.

Acestea fiind spuse, concluzionăm prin a spune că activitatea desfaşurată de cei de la Uber se încadrează în cadrul activităţilor de transport public de persoane în regim taxi, expres reglementate de legea nr. 38/2003, sens în care este necesară deţinerea autorizaţiei taxi pentru a putea funcţiona în legalitate", explică, printr-un comunicat remis presei, Paula Culda-Drăgușin de la casa de avocatură Bortoş Law.

Uber funcţionează la Cluj-Napoca din data de 4 august, aplicaţia fiind descărcată de peste 5.000 de persoane. Tarifele promoționale sunt următoarele: 1,7 lei - de bază, 0,20 lei - pe minut şi 1,7 lei - pe kilometru. Plata cursei se face electronic, prin aplicaţie, fără numerar şi fără bacşiş. O cursă cu taxiul costă de regulă 2,25 lei pe kilometru, plus pornirea de 2,25 lei. Este cel mai mare tarif practicat în România.

În România, Uber a fost lansat în București la începutul lui 2015.

Vezi ce spune primarul Clujului, Emi Boc, despre venirea Uber în capitala Transilvaniei.