Coşmar cu Atlassib din Cluj până în Italia

În locul unei “porţi deschise spre Europa”, drumul cu autocarul având ca destinaţie Italia şi retur rămâne un coşmar pentru călători.

Messina - Sicilia. Gara Centrală. Un sediu murdar al Atlassib Italia. De aici începe călătoria turistului, muncitorului sau infractorului român către ţara sa, România. O călătorie care poate dura două sau chiar trei zile, în funcţie de destinaţie. Datorită afluxului mare de români, autocarele din Sicilia pleacă zilnic câte două, dovedindu-se a fi o redutabilă afacere, în ciuda condiţiilor inumane în care călătoresc oamenii.

 

în aşteptarea autocarului, pasagerii îşi înşiră bagajele, iar angajaţii Atlassib “modelează” un munte de colete în parcările amenajate pentru transportul comun local, incomodând călătorii italieni. Alţi români îţi oferă un preludiu pentru ceea ce va urma în autocar, dominând fondul sonor din parcarea siciliană cu deja recunoscuta în zonă “muzică naţională românească”, mai exact, manele.

 

Autocarul vine din Catania cu o întârziere de aproximativ două ore, una “minoră”, după cum susţine operatorul firmei din Messina. Se deschid uşile. Jumătate din pasagerii autocarului, în marea lor majoritate dubioşi la înfăţişare, dau buzna afară pentru a-şi aprinde o ţigară. îi vezi şi pe loc îţi piere dorinţa de a mai pleca. Şi de a te mai întoare “acasă”. în autocar, semiîntuneric, pungi, plase şi un miros înţepător de urină, “esenţă” de transpiraţie, parfum şi usturoi.

 

 Cauţi un loc, te aşezi. E incomod, iar gândul că vei păstra aceeaşi poziţie, timp de 48 de ore, până la Cluj devine, din start, insuportabil. Se pleacă. Traversarea strâmtorii Messina cu feribotul se face în “acorduri” de “zi-le, Guţă!”, cu geamul deschis din partea şoferului, ca să audă cât mai multă lume. Autocarul Atlassib nu este singurul autovehicul de pe feribot.

 

Ora 1.00 noaptea. Parcarea din Crotone, din regiunea calabreză Puglia, e plină de oameni cu bagaje care se înghesuie lângă uşile autocarului pentru a prinde un loc mai bun. Ca în staţiile în care troleele circulă rar. Afară, o femeie care şi-a pierdut paşaportul şi buletinul se ceartă cu unul dintre şoferii companiei care refuză să o transporte fără acte în România.

 

Maşina unui angajat Atlassib este luată cu asalt de românca nervoasă şi împlinită la trup de traiul din străinătate: femeia se aruncă din mers, ca în filme, pe bancheta din spatele vehiculului. Dezlănţuit, soţul femeii loveşte maşina cu pumnii de câteva ori. Pasagerii din autocarul care vine la Cluj privesc scena impasibili, este ceva obişnuit. Sunt chemaţi carabinierii italieni pentru a calma sfada românilor. Scandalagiii fug şi autocarul pleacă.

 

Pasagerii, asemeni ultraşilor din galerii, urlă la şoferi “Huo-Huo!” pentru că nu opresc la cerere pentru ca lumea să-şi poată face nevoile. Unul dintre şoferi încuviinţează folosirea WC-ului mobil din autocar şi imediat se formează coada. Se adoarme.

 

Ora 5.00, un peco de autostradă italiană. Românii fumează lângă furtunurile de alimentare cu combustibil. Un “DJ” de ocazie schimbă muzica cu gagurile Vărului Săndel, spre entuziasmul multora dintre călători. Ora 23.00. Ultimul peco din Italia, la graniţa cu Slovenia. Doi bărbaţi îmbrăcaţi asemeni angajaţilor Atlassib dirijează autocarul către o parcare cât mai izolată. Celor doi li se alătură un al treilea personaj, care înşiră sub ochii pasagerilor un joc de “alba-neagra”. Cei responsabili fug în autocar, însă doi, care se simt norocoşi, rămân fără 50 şi fără 200 de euro. Dacă afară escrocii îşi adulmecă victimele, înăuntrul autocarului, aerul condiţionat a început să miroasă a WC. Se trezesc oamenii din somn şi dau cu spray.

 

Primul peco din Ungaria şi din nou ... “alba-neagra”. De această dată, însă, pasagerii nu sunt  înşelaţi, ci furaţi. Un bărbat din Zalău plânge pentru că i s-au furat 1.000 de euro, în timp ce “DJ-ul” autocarului a rămas fără telefonul mobil şi fără un lanţ de aur. “Nu se poate aşa ceva. Fac de câţiva ani drumul România- Messina şi retur, dar nu mi s-a mai întâmplat să fiu furat. Şoferii parchează intenţionat în locuri întunecoase pentru ca noi să fim furaţi. Voi face plângere în ţară”, striga, în disperare, victima.

 

Autocarul se apropie de graniţă. în vama Turnu, vameşii români se înţeleg de minune cu cei maghiari şi se invită reciproc să înceapă verificarea actelor. într-un final, grănicerul maghiar reţine buletinele de identitate ale mai multor persoane, după ce le-a verificat datele în calculator. Arad. într-o parcare comună tuturor transporturilor de străinătate, realizezi că toate autocarele au trecut prin aceleaşi încercări de-a lungul călătoriei. De aici până la Cluj, încă şapte ore.

 

“Vina statului”

 

Mihaela Chiujdea, agent de vânzări la Agenţia Atlassib Cluj-Napoca, a declarat ieri, însă, că nimeni nu a făcut nicio plângere.”în general, nu avem plângeri de la clienţi şi mai ales cele legate de “alba-neagra. Şi eu călătoresc şi am grijă să stau în autocar atunci când vin cei cu alba-neagra. Această situaţie nu poate fi prevenită pentru că ei se plimbă oriunde. E vina statului, care ar trebui să facă ceva”, spune angajata Atlassib.