De la 1 Mai muncitoresc, la serbarea câmpenească. "Dacă eram primar, îi scoteam pe toţi la Hoia, că-i frumos, e bine, nu-i război!" FOTO

De la 1 Mai muncitoresc, la serbarea câmpenească.
Sute de clujeni au savurat micii, berea şi spectacolul folcloric al Şcolii Populare de Arte Tudor Jarda din Cluj.

Parcul Etnografic Naţional Romulus Vuia, cum i se spune de o bună bucată de vreme Muzeului Satului, din apropierea pădurii Hoia, reprezintă pentru mulţi dintre tinerii clujeni un loc aproape necunoscut, asociat mai degrabă fenomenelor misterioase din zonă decât vreunui fenomen cultural. În schimb, întrebând un bărbat în vârstă care e ruta cea mai scurtă spre Hoia, acesta s-a înseninat brusc şi, după ce ne-a dat răspunsul aşteptat, a adăugat cu o notă de nostalgie în glas: "Eeee, Hoia nu mai e cea care a fost odată!"

"E un semn că reînvie lucrurile!"

Ajunşi la destinaţie, cu câteva minute înainte de 10.00, ora planificată pentru începutul serbării, pregătirile organizatorilor sunt în toi. Apar şi primii spectatori, care se rânduiesc - în picioare sau pe păturile aşternute pe pajişte - în apropierea foişorului lui Horea, în interiorul căruia va avea loc spectacolul folcloric. Un bărbat între două vârste, angajat al Universităţii Babeş-Bolyai, ne mărturiseşte cu o emoţie nedisimulată pe chip, ca şi cum ar fi avut o revelaţie: "N-am mai fost aici dinainte de revoluţie, când se sărbătorea, la liziera pădurii şi pe scena din apropiere, 1 Mai muncitoresc".

În public distingem şi figura unui locuitor din zonă, Pavel Roman, în vârstă de 68 de ani, care savurează o halbă de bere rece şi priveşte cu drag la dansatori, solişti vocali şi instrumentişti. „Vreau să văd spectacolul, întotdeauna vin la aşa ceva, dar şi ca să văd progresul tinerilor, pentru că folclorul nostru trebuie să meargă înainte, că-i tare poluat acum. Dar eu sunt liniştit, fiindcă ştiu că sunt aici învăţători şi meseriaşi buni", declară pensionarul.

Vorbind despre persoana sa, arată că o viaţă întreagă a fost ceramist la fabrica de porţelanuri Iris. Îşi opreşte în ultima clipă o înjurătură, gata-gata să-i ţâşnească pe buze. Apoi continuă: "Au distrus şi Irisul, au distrus totul. Înainte, 1 mai era frumos, organizat, puteam să bem o bere şi să mâncăm un mic - desigur, numai după defilare! - fiindcă era obligatoriu să defilăm. Dar e bine că avem şi serbarea asta de acum, reprezintă un semn că reînvie lucrurile".

Pregătirile

Treptat, din autobuzele parcate pe alee coboară şi ceilalţi dansatori şi muzicanţi care vor evolua în foişor. Marius Moldovan, muzician de profesie, directorul-adjunct al Şcolii Populare de Arte Tudor Jarda- cel care se ocupă de coordonarea activităţilor cultural-educaţionale ale instituţiei - verifică personal funcţionarea sonorizării şi pune la punct ultimele amănunte necesare bunei desfăşurări a spectacolului.

La rândul său, coregraful Florin Ciobanu stabileşte ordinea intrării artiştilor, împreună cu instructorii şi prezentatorul spectacolului, actorul Naţionalului clujean, Petre Băcioiu, coordonator al cursurilor de actorie şi retorică, în şcoală. Prin preajmă, gata să dea o mână de ajutor, se află şi Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, coorganizator al serbării. De altfel, până târziu, în toamnă, vor putea fi vizitate şi interioarele caselor tradiţionale din muzeu, nu doar bisericuţele, lucru interzis până ieri.

Referitor la eveniment, Vasile Corpodean, managerul Şcolii de Arte ne-a declarat în ziua precedentă că serbarea câmpenească din acest an reprezintă cea de-a patra ediţie a manifestării, două din cele anterioare desfăşurându-se la Cinematograful Mărăşti, iar cea din 2014, ca şi cea de anul acesta, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Vorbim cu maestrul Florin Ciobanu, unul dintre coregrafii renumiţi ai zonei Clujului, având 50 de ani de experienţă în domeniu.

El este cel care, lunar, se deplasează în minim 12 localităţi ale judeţului, îndrumând activităţile culturale ale formaţiilor artistice ale Şcolii Populare de Artă şi pregăteşte, până la cel mai mic amănunt, alături de cursanţi şi instructori programele pe care aceştia le prezintă pe scenă. "Azi, pentru spectacol, pe lângă ansamblul nostru am invitat alte trei: cele din Mintiu Gherlii, Aşchileu şi Floreşti. De asemenea, pe scenă vor evolua şi câţiva din tinerii solişti vocali ai şcolii, care vor fi acompaniaţi de taraful Vatră de Dor, al instituţiei, coordonat de Iancu Pop", afirmă profesorul-coregraf.

Jocul popular, o întoarcere în timp

Curând, ansamblurile, instrumentiştii şi cântăreţii îşi intră "în pâine". Publicul freamătă, nerăbdător şi îi aplaudă. Prima evoluţie îi aparţine Ansamblului Mugurii Mintiului - instruit de coregrafii Sanda şi Simion Berchi, care prezintă jocuri tradiţionale din Codru, Bihor şi Târnăveana, mult apreciate de public. Urmează tinerii de la Ansamblul  Muguri de Aşchileu - instruiţi de Aurel Lucaciu. Remarcăm pe alee un bărbat, trecut de 60 de ani, care priveşte spre scenă ca aflat sub imperiul unei vrăji.

Îl „abordăm". Aflăm că numele lui e Grigore Petruţ. "Jocul acestor tineri din Aşchileu este identic cu cel din satul natal, Măcicaş şi-mi aminteşte de copilăria şi tinereţea mea. Dar, ce mă încântă, e faptul că aceşti copii învaţă dansurile respective şi le vor juca şi când vor avea 70 de ani. Pur şi simplu, credeţi-mă, amintirile sunt extrem de puternice acum pentru mine iar muzica m-a pătruns, ducându-mă înapoi în timp, la viaţa de la ţară de dinainte de colectivizare", mai rosteşte acesta, cu efort. Îl întrebăm dacă nutreşte cumva sentimente de nostalgie faţă de sărbătorile de 1 mai de odinioară.

Geologul ne-o taie însă repede, drept dovadă că am răscolit o rană veche - personală, ori a familiei sale: "Eu n-am participat la nicio serbare de 1 mai la Hoia, deşi locul meu de muncă era chiar foarte aproape de locul ăsta, la Exploatarea Minieră Cluj". Îi strângem mâna, la despărţire şi ne concentrăm în continuare la spectacol. Evoluează mai departe, cu succes, ansamblurile Cununa Someşeană din Floreşti (instructor coregraf Dinu Ban), Vatră de Dor din Cluj (instructor coregraf Viorel Dragomir) şi soliştii vocali ai şcolii: Flaviu Pop, Simona Cucuruzan, Andrei Bonţe, Lavinia Sînteonean, Andreea Dulău, Camelia Darvas (instructori Ana Strâmturean şi Claudiu Ciotleuş). Totul, în acompaniamentul profesionist al tarafului Vatră de Dor.

„Amu` s-o schimbat vremurile..."

Spectacolul s-a încheiat. După aproape trei ore de spectacol oamenii continuă să vină, în valuri în parc, la un mic, la o bere. Un bărbat vârstnic, aflat în faţă, dă însă semne vădite de nemulţumire. Numele lui e Ioan Gârbovan şi a venit taman din Mărăşti ca să urmărească folclorul. "Foarte redusă a fost serbarea de data asta, mârâie acesta, vădit frustrat. Apoi continuă: "Ar fi trebuit să fie mai multe formaţii şi muzicanţi. Dacă eram primar, îi scoteam pe toţi la Hoia, că-i foarte frumos, e bine, nu-i război. Îmi plac mult spectacolele, că de mic eu cu astea am fost, în satul unde am copilărit, Filea de Sus: cu petreceri şi muzicanţi".

Totuşi, omul dă dovadă de luciditate în momentul când îl întrebăm dacă regretă cumva serbările de 1 Mai, de odinioară. "Amu`, s-or schimbat vremurile. Ce-o fost o fost, o trecut. Acum ne adaptăm după cum vin <ordinile> noi. Dar, un lucru să ştiţi: de 26 de ani de când m-am mutat la Cluj, eu n-am stat în nicio zi de 1 mai, în casă. Şi nu-mi pare rău nici acuma c-am venit, c-am văzut o formaţie de calitate, cu oameni vechi - şi cu cât îs oamenii mai vechi, cu atât cântă mai bine. Eu îi premiez".

Serbarea s-a încheiat, fulminant, cu un joc în care s-au încins pe scenă artişti şi spectatori, deopotrivă, într-o frenezie a dansului. Tineri şi vârstnici s-au simţit, în acele momente realmente fericiţi, prilej pentru un om din mulţime să exclame: "Asta-i viaţa frumoasă, cultura! Restu-i politică!".

Ieşim pe poarta exterioară, dinspre pădure, a Parcului Etnografic Romulus Vuia şi observăm cum în vecinătate - la lizieră, în pădure şi în preajma vechii scene, dărăpănate, acolo unde se desfăşurau de regulă faraonicele spectacole comuniste - sunt instalaţi deja, pe pături, sau în jurul focurilor, numeroşi clujeni. Oare nu cumva ei sunt, de fapt, adevăraţii nostalgici ai serbărilor de 1 mai de odinioară?

 

Comenteaza