Zidul ascuns al cetăţii Clujului: apărarea veche de 8 secole a oraşului, ascunsă în funduri de curţi

Porţiuni din zidul vechii cetăţii a Clujului, vechi de sute de ani, ascunse prin funduri de curţi în centrul Clujului, pot fi descoperite de ochii curioşi care vor să vadă mai mult decât nişte pietre ce acum sprijină acoperişuri de şoproane şi care, odinioară, erau ultima linie de apărare a oraşului împotriva invadatorilor.

Porţiunile din zidul de incintă al Clujului medieval aflate pe spaţiul public au fost reabilitate de municipalitate - vorbim de zidul cetăţii de pe strada Potaissa sau Cetăţii, şi au fost redate circuitului public la standarde bune - aceasta dacă trecem cu vederea soluţia "românească" oferită de constructor, de a sprijini o boltă din lemn cu un pilon metalic cât se poate de modern, pilon ce poate fi observat de turişti de mai bine de un an. ziuadecj.ro a oferit atunci explicaţiile siderante ale arhitecţilor.

Puţini sunt clujenii care ştiu că mai există porţiuni din zidul vechii cetăţi ascunse ochiului trecătorului, în spaţii care aparţin unor instituţii sau persoane private. Unele dintre acestea pot fi observate în curţi de pe străzile Virgil Fulicea, Regele Ferdinand, sau în incinta liceului "George Bariţiu" - vorbim de zidul vechi de opt secole, cu refaceri în secolul XV, dar şi pe strada Mihail Kogălniceanu /  Avram Iancu - incinta din secolul XV. Foto mai jos:

Porţiunile de zid aflate pe proprietăţi private nu au fost reabilitate, din raţiuni de costuri, dar şi din motive legale: legislaţia le cere proprietarilor doar să întreţină monumentele, nu şi să le valorifice estetic, cu atât mai puţin să permită accesul publicului larg la ele.

  Istoricul Tudor Sălăgean (foto) explică pentru ziuadecj.ro geneza zidului Cetăţii Clujului, dar şi importanţa acestuia în prezent, în special din punct de vedere turistic. Redăm mai jos ce spune reputatul istoric despre modul în care au apărut aceste ziduri, ce s-a întâmplat cu ele de-a lungul istoriei şi ce a rămas din ele, în prezent:

Prima incintă fortificată a Clujului medieval delimita vechiul centru al oraşului din secolul al XIV-lea (Ovár). Potrivit datelor existente până în prezent, această incintă fortificată nu pare a fi anterioară celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIII-lea. În consecinţă, ipoteza lui K. Horedt, potrivit căreia în această zonă ar trebui căutată reşedinţa „ducelui" român Gelou nu mai poate fi acceptată. Ridicarea acestei incinte poate fi, prin urmare, asociată cu colonizarea localităţii cu oaspeţi germani de către Ştefan al V-lea (cca. 1265-1270), sau cu transformarea Clujului în oraş liber regal (civitas regia) de către Carol Robert de Anjou (1316). În această etapă a evoluţiei localităţii, piaţa centrală era situată în zona actualei Pieţe a Muzeului. Urmele ale vechiului zid de incintă din acestă primă fază sunt încă vizibile în curţile de pe străzile Virgil Fulicea şi Emile Zola; ele pot fi de asemenea surprinse în câteva dintre curţile de pe latura vestică a străzii Regele Ferdinand. Un fragment al vechiului zid de incintă - cu adăugiri şi refaceri ulterioare, datorate integrării sale în noua incintă fortificată de la începutul secolului al XV-lea - se păstrează în curtea Liceului „George Bariţiu". Turnul colţului de sud-est al incintei fortificate (cunoscut sub numele de Turnul Cetăţii Vechi), refăcut în secolul al XVI-lea, a fost încorporat în secolul al XVIII-lea în clădirea închisorii oraşului. În prezent, aici funcţionează Muzeul de Speologie, aflat în administrarea Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

Incinta fortificată lărgită a oraşului medieval datează din epoca lui Sigismund de Luxemburg, care şi-a exprimat acordul în vederea realizării sale prin privilegiul din 1405. Ridicată în anii care au urmat, această incintă fortificată lărgită era întărită cu 20 de turnuri. În secolul al XV-lea au fost ridicate turnurile Porţii Podului, Săpunarilor, Porţii Ungureşti, Porţii Centrale, Croitorilor, Porţii Turzii, Porţii Mănăşturului, Cizmarilor şi au fost refăcute şi consolidate câteva dintre turnurile Fierarilor, Prafului de Puşcă (Aurarilor) şi Porţii Apei, aparţinând vechii incinte fortificate. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, fortificaţiile oraşului au fost completate prin ridicarea sau consolidarea Bastionului Italian şi Bastionului Mic Rotund, precum şi a turnurilor Olarilor, Zidarilor, Curelarilor, Ţesătorilor şi Tâmplarilor.

Turnurile oraşului au fost demolate cu începere din secolul al XVIII-lea, fenomenul luând amploare în secolul al XIX-lea. Cel dintâi a fost distrus turnul Porţii Apei (cca. 1700-1715), urmat, în preajma anului 1796, de turnul Fierarilor. Au urmat, în secolul al XIX-lea, turnurile zidarilor şi pielarilor (1810-1811), bastionul italian, bastionul mic rotund şi turnul curelarilor (1817), turnul cizmarilor (1831), bastionul Olarilor (cca. 1838), turnul Porţii Turzii (cca. 1841), turnul Porţii Mănăşturului (1843), turnul Porţii Centrale (1850), turnul Prafului de Puşcă (1859), turnul Porţii Apei (1868), turnul Porţii Ungureşti (1872) şi turnul tâmplarilor (cca. 1880).

Singurele turnuri din vechea incintă fortificată păstrate până astăzi sunt Turnul Săpunarilor (Pompierilor) - păstrat doar parţial; adăposteşte astăzi un Muzeu al Pompierilor - şi Turnul Croitorilor (str. Baba Novac nr. 35), ridicat în colţul sud-estic al celei de-a doua incinte de apărare a cetăţii Clujului. Edificat în secolul al XV-lea, acesta a fost consolidat la începutul secolului al XVI-lea. Înfăţişarea actuală este datorată reconstruirii sale ca turn de artilerie între anii 1627-1629. Denumirea acestuia provine de la breasla de meşteşugari care avea obligaţia întreţinerii şi apărării sale. În 1601, în faţa turnului a fost expus corpul lui Baba Novac, general al lui Mihai Viteazul, executat în piaţa centrală a Clujului. În amintirea acestui eveniment, aici a fost ridicată în 1975 o statuie realizată de sculptorul Virgil Fulicea.

Fragmente din vechiul zid de incintă al oraşului se păstrează pe str. Baba Novac / Calea Turzii, str. Fortăreţei şi în curtea Liceului "George Bariţiu". Vestigii ale unei epoci de prosperitate şi glorie a acestui oraş, aceste ansambluri de arhitectură militară sunt legate de activitatea unor bresle care au contribuit în mod substanţial la afirmarea istorică a Clujului medieval şi, de asemenea, martore ale unor evenimente militare semnificative ale istoriei Transilvaniei.