Cum s-ar spune ca într-o casă de toleranță nu este îndeajuns să schimbi foarte des cearceafurile!

Într-o dimineață liniștită de toamnă, România rurală se trezește sub asediu. Nu de la ruși, nu de la inflație, ci de la bunicuțele care, vai de mine!, au îndrăznit să scoată pe trotuar două legături de ceapă și un ghem de usturoi, fără bon fiscal, fără casă de marcat, fără POS.

Trăim vremuri moderne, aproape digitale, în care „statul” e vinovat de tot: de gropi, de birocrație, de nervi, de cozi și, uneori, chiar și de vremea proastă. De parcă oamenii ar lipsi din această țară cu desăvârșire.

Dacă îmi explică cineva cum anume gemul făcut din prunele din curte afectează sau generează gaura la buget (GAP-ul de TVA) și eu tot nu pricep, o las baltă cu politica!

Cei trei miniștrii lupi tineri, milenialii PSD din guvern, sunt curajoși, au nevoie de și mai multă îndrăzneală.

Liceul Special pentru Deficienți de Vedere, unitate de învățământ aflată sub autoritatea Consiliului Județean, a marcat zilele acestea 125 de ani de activitate.

Există națiuni care produc idei. Alte națiuni, produc lucruri. România produce ceva idei, în schimb, este expertă în procese-verbale. Este singurul crâmpei din Europa unde reforma începe cu o ședință, continuă cu o consultare și se termină cu o cafea.

Dragoş Damian, Terapia Cluj. 

Trăim într-o lume, tot mai vizibil, condusă de țăcăniți, ciudați, neadaptați, nepotriviți, întunecați la minte, în care normalul/lumina a intrat în concediu fără plată, iar nebunia/ țăcăneala a pus stăpânire pe ea. O lume a țăcăniților, unde logica e dușmanul oamenilor și bunul-simț e o teorie a conspirației absolute.