Povestea Telescopului Spaţial Hubble

Povestea Telescopului Spaţial Hubble

O serie de întârzieri în derularea proiectului, de la subestimarea costurilor şi până la problemele de proiectare şi construcţie a acestui telescop au dus la amânarea datei iniţiale de lansare, din decembrie 1983 pentru cea de-a doua jumătate a anului 1986.

Naşterea telescopului Hubble

Pentru mentenanţa telescopului spaţial, NASA a luat decizia efectuării lucrărilor direct pe orbită. A fost un concept inovator şi mai ieftin decât scoaterea telescopului de pe orbită, repararea sa la sol şi apoi relansarea sa pe orbită. În acest spirit inovator, telescopul a fost redenumit Hubble Space Telescope (HST), iar până în 1985 era asamblat şi gata de lansare.

Însă, în 1986, proiectul a fost afectat de o catastrofă. Pierderea navetei Challenger a obligat NASA să decidă stoparea misiunilor spaţiale cu flotila sa de navete timp de 2 ani. În acest interval de timp, specialiştii NASA au continuat să îmbunătăţească capacităţile telescopului şi l-au supus la teste care imitau condiţiile dure din spaţiul cosmic.

În cele din urmă, la 24 aprilie 1990, naveta spaţială Discovery a fost lansată pe orbită, transportând în cală telescopul Hubble. În ziua următoare, Hubble a fost plasat pe orbită, gata de operare.

Problema oglinzii

Primele date transmise de Hubble spre Pământ nu au fost însă imaginile clare ale diferitelor stele spre care a fost îndreptat, ci imagini neclare, în care respectivele stele apăreau înconjurate de halouri mari de lumină difuză. NASA a înţeles apoi că această problemă este legată de un "microdefect" de construcţie - marginile oglinzii primare a telescopului erau şlefuite prea plat, diferenţa fiind de o fracţiune din grosimea unui fir de păr. Deşi perfect netedă, oglinda nu putea concentra lumina într-un singur punct.

Deşi inginerii au conceput numeroase componente de rezervă pentru Hubble, oglinda principală nu se număra printre ele. În cele din urmă, faptul că acest telescop a fost construit pentru a putea fi modernizat pe orbită, a oferit soluţia acestei probleme aparent insurmontabile.

Înainte de lansarea lui Hubble, inginerii NASA lucrau deja la o cameră mai bună, de a doua generaţie, pentru telescop. Acest instrument, denumit Wide Field and Planetary Camera 2 (WFPC2), urma să fie instalat ulterior de astronauţi. Experţii în optică şi-au dat seama că pot adapta sistemul optic al acestei camere pentru a corecta defectul oglinzii principale.

Misiunile de mentenanţă

Hubble a fost conceput pentru ca astronauţii să poată efectua lucrări de mentenanţă în spaţiu - componentele sale sunt modulare şi pot fi înlocuite cu relativă uşurinţă în spaţiu. Acest lucru i-a permis telescopului să fie reechipat cu instrumente şi tehnologii mai noi şi mai fiabile, în cursul a cinci misiuni de mentenanţă derulate între 1993 şi 2009.

În decembrie 1993 a fost lansată prima astfel de misiune de mentenanţă (SM1). Atunci a fost instalată camera WFPC2 şi telescopul a început să transmită imagini clare. Celelalte patru misiuni de mentenanţă au avut loc în februarie 1997, noiembrie 1999, martie 2002 şi mai 2009. Fiecare dintre acest misiuni a fost crucială pentru succesul şi longevitatea telescopului Hubble, fiind schimbate piese şi subansambluri care au dus la sporirea capacităţilor telescopului şi la noi descoperiri fascinante despre Univers.

Hubble în prezent

Misiunea telescopului Hubble a fost să scruteze timp de cel puţin 15 ani cele mai îndepărtate colţuri ale Universului vizibil. Hubble şi-a depăşit cu mult acest obiectiv, anul acesta împlinindu-se 30 de ani de la lansarea sa pe orbită. În această perioadă, telescopul a realizat peste 1,4 milioane de observaţii, iar astronomii au folosit aceste date pentru a publica peste 16.000 de lucrări ştiinţifice în regim peer-review, pe o gamă largă de subiecte.

În prezent, Hubble este un instrument îmbătrânit. NASA nu a mai programat nicio altă misiune de reparaţii sau de înlocuire a echipamentelor telescopului. Chiar şi aşa, o echipă dedicată de ingineri şi oameni de ştiinţă lucrează în continuu pentru a menţine acest telescop în stare de operare cât mai mult timp cu putinţă. Spre exemplu, echipa Hubble a descoperit o modalitate prin care a menţinut telescopul operaţional deşi mai are un singur giroscop funcţional, folosind alte tipuri de senzori pentru a compensa pentru giroscoapele nefuncţionale. Acest tip de inovaţii şi altele vor menţine telescopul operaţional şi în anii ce vor urma.

În cei 30 de ani de operare pe orbită, Hubble a avut numeroase contribuţii ştiinţifice, de la observaţii care au dus la înţelegerea modului în care cresc galaxiile, la faptul că în centrul fiecărei galaxii se află găuri negre supermasive, de la modul în care se nasc stelele până la modul în care acestea mor, sau cu privire la compoziţiile atmosferice ale unor exoplanete. Telescopul Hubble ne-a modificat în mod fundamental percepţia asupra Universului şi va continua să ne ofere noi indicii din vastul puzzle cosmic şi în anii ce vor urma

⇒ Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte ZCJ.RO pe FACEBOOK

loading...
Loading...
Comenteaza