Plimbare în “Babeş-ul” interbelic. Cum s-a schimbat parcul în ultimii ani FOTO
- Scris de Ioana Pîrlea
- 06 Noi 2015, 16:37
- Life
- Ascultă știrea
Parcul Sportiv "Iuliu Hațieganu", cunoscut și cu numele de parcul Babeș, a fost înfiinţat în anii '30 de către prof. dr. Iuliu Haţieganu, fost rector al universităţii clujene, în memoria unicului său fiu care a murit la vârsta de opt ani. De-a lungul timpului, parcul a suferit mai multe modificări: planul original de amenajare nu a fost dus la bun sfârşit în forma iniţială însă în locul elemntelor dispărute au apărut unele noi.
"Parcul se împarte în trei entităţi: partea sudică care conţine dotările Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport şi căminele de studenţi, a doua parte este mediană - cu dotările sportive şi cu terenurile, iar partea de nord etse cea mai interesantă, fiind partea sălbatică a parcului, care conţine o vegetaţie matură şi care deocamdată nu are o funcţiune foarte precisă, deoarece amenajarea din planul iniţial nu a fost dusă până la capăt şi eventual zona asta ar putea să fie folosită la un moment dat în alt scop, poate unul de agrement, de promenadă", a precizat Vlad Sebastian Rusu, arhitect.
De la aquapark la cămine. Ce a prevăzut planul iniţial
Proiectul iniţial al parcului a fost premiat la „Expoziţia de arhitectură sportivă" de la Jocurile Olimpice din Berlin (1936) cu medalia de bronz. Unul dintre cele mai interesante elemente ale planului a fost cel care presupunea construirea unui mic aquapark în zona de sud a bazei sportive: ar fi fost prevăzute cinci bazine, o plajă, amenajarea canalului Morii și construirea unor sere.
"S-au schimbat foarte multe. Odată că planul iniţial avea o viziune, să spunem, de un areal destul de generos spre râul Someş, canalul Morii, dar şi spre zona care la ora actuală este ocupată de actuala Sala Sporturilor şi de Bazinul Olimpic. A fost un proiect care nu a putut fi dus la cap[t din cauza evenimentelor din anii '40 şi partea de sud nu a apucat să fie realizată. Partea de sud era foarte interesantă pentru că, practic, propunea o amenajare a canalului Morii şi realizarea unui ştrand, un soi de aquapark dacă e să folosim termenii de azi, cu un număr de cinci bazine, din care s-a realizat doar unul. Cum planul nu a fost dus la bun sfârşit, iar porţiunea a rămas liberă, începând cu anii '80 a început să fie folosită cu construcţii noi, marile schimbări au fost în această parte. În rest, parcul şi-a păstrat în mare măsură caracterul iniţial", a explicat arhitectul.
Bazinul acoperit construit în 2009 VERSUS Bazinul exterior şi tribuna principală în anul 1939
Din cele cinci bazine prevăzute în proiect, doar unul a ajuns să fie construit. Bazinul în aer liber cu gradene a fost realizat între anii 1937-1938, fiind aşezat aproape în întregime deasupra terenului, înconjurat pe margini de o bandă lată de pământ ce a fost ulterior taluzată şi plantată. Piscina era unul din principalele puncte de atracţie ale bazei sportive, iar din mărturiile clujenilor care stau la baza istoriei parcului, era o populară destinaţie de weekend. Bazinul exterior şi tribuna au fost demolate în anul 2000, ulterior fiind construit un alt bazin, de data aceasta acoperit.
"Am şi eu două imagini cu parcul: una din anii ‘40, iar alta de pe vremea republicii. Îmi amintesc cum veneam şi eu la ştrandul din incintă. Pe atunci, parcul era mai deschis populaţiei, era mai multă lume care venea aici, iar vara ştrandul era întotdeauna plin şi nu numai cu studenţi. Acum, din câte văd, e orientat să fie un parc sportiv, cred că e bine ce au făcut până acum cu modernizarea şi trebuie, în continuare, să se dezvolte într-o direcţie modernă. În trecut, nu era atât de axat pe acest aspect; era într-adevăr un parc sportiv, dar era important şi pentru petrecerea timpului liber şi, din câte ţin eu minte, intrarea era liberă", a mărturisit Andrei Klein, colecţionar.
După anii '60, în vecinătatea estică a Parcului Sportiv s-au realizat Piscina Olimpică (1965) și Sala Sporturilor (refăcută în 1968) - pe amplasamentul destinat în proiectul din 1937 Institutului de Educație Fizică și terenului de sport cu pistă de atletism al acestuia. La acestea se alătură Parcul Rozelor (1975), amenajat pe un teren al Municipalităţii.
Tenis în piscină! Ce elemente au dispărut
Din punct de vedere funcţional, proiectul de construire a bazei a fost redactat după un concept funcţional unic la nivel naţional în perioada interbelică, fiind, de altfel, primul parc sportiv universitar din ţară. Amenajarea acestuia a presupus o suprapunere între amenajările peisagere şi terenurile de sport. Pe lângă vechiul bazin, au fost şi alte elemente care, treptat, nu şi-au mai găsit locul în baza sportivă: spre exemplu, vechile aparate de joacă sau vechile mecanisme de sport au fost înlocuite. În plus, o parte a parcului a fost invadată de construcţii.
"Din păcate a dispărut toată partea asta de aparate sportive. Erau acele structuri sportive, structuri pe care se puteau face tracţiuni sau alte exerciţii. Făceau parte din infrastructura unui parc sportiv şi cred că ar merita să fie reintroduse. În locul lor au apărut nişte aparate de joacă pentru copii, să le spun aşa. Bazinul reprezintă o amintire care pentru mulţi oameni e foarte vie pentru că aici exista, să spunem, adunarea clujenilor în zilele de duminică. Ştiu că o bună perioadă nu a mai fost apă şi funcţiona sub teren de tenis, lumea juca în interiorul cuvei bazinului. Sigur, el a fost inclus în noul bazin acoperit. Ce trebuie spus legat de acest bazin e că deşi era o construcţie generoasă ca şi gabarit în cadrul parcului, încă de la început, ideea arhitecturală a fost de înconjurare a sa cu un taluz care să îi mai diminueze din înălţime; deci practic, de la distanţă acel taluz înverzit el părea mult mai scund şi asta se poate spune cam despre toate elementele arhitecturale construite în perioada interbelică - au avut o grijă şi o sensibilitate faţă de spaţiul verde şi asta e o componentă care se omite astăzi prin faptul că s-au construit căminele. Dar evident că modernizarea parcului la un moment dat trebuie să treacă peste aceste lucruri, nu putem rămâne <<îngheţaţi>> într-o imagine", a precizat Vlad Sebastian Rusu.
În trecut, în incinta parcului funcţiona şi o mică biserică de lemn, care a ars din temelii în urmă cu mai bine de 30 de ani. Acum, universitatea a demarat procedurile pentru reconstruirea edificiului după planurile iniţiale, întrucât la serviciul tehnic al universităţii încă există releveul iniţial al bisericii.
Bisericuţa maramureșeană (distrusă de incendiu) VERSUS noua biserică (în construcţie)
Tendinţele de modernizare s-au accentuat în ultimii ani: au fost inaugurate cădirile care aparţin Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, spaţiile de cazare şi terenuri noi. În plus, în urma procesului de modernizare finalizat anul trecut, parcul dispune acum de un teren sintetic de fotbal de peste 100 de metri, terenuri de beach volley, baschet şi handbal.
* Până în data de 8 noiembrie, clujenii care vor să facă o plimbare în "Babeş-ul" interbelic pot vizita expoziţia foto cu tema "Parcul Sportiv - Care a fost viziunea interbelică pentru cel mai mare parc al oraşului?", organizată la Sala de Atletism din interiorul Parcului Sportiv „Iuliu Haţieganu".
Planul de amenajare al Parcului Sportiv „Regele Carol al Doilea”, etapa a II-a, realizat între anii 1936-1937 de către arhitectul clujean Moll Elemér la indicațiile profesorului Iuliu Hațieganu (reconstituirea autorului). Legenda: 1. Intrarea, 2. Casa de bilete, 3. Pavilion de tenis cu locuința grădinarului, 4, 5, 6, 7. Refugiile pentru odihnă ale jucătorilor de tenis, 8. Tribuna cu cabinele de schimb pentru înotători, 9. Biblioteca, 10. Chioșc de vânzare diverse, 11. Șirul cabinelor pentru abonați, 12. WC public, 13. Sala de schimb și garderoba, 14. Locuința grădinarului de parc, 15. Chioșcul pentru odihnă și pentru vânzarea alimentelor, 16. Fântâna cu apă de băut, 17. Chioșcul de ziare, 18. Intrare la baia de vară, 19. Chioșcul pentru salvare, frizer, radio, ș.a., 20. W.C. public, 21. Fântâna cu apă de băut și spălător pentru copii, 22. Aparatele de joc și gimnastică, 23. Chioșc de odihnă și garderobă, 24. Pergola cu bănci și loc pentru dans, 25. Chioșc pentru vânzarea alimentelor, 26. Tribuna laterală și loc pentru odihnă, 27. Tribuna principală, 28. Sala de gimnastică, 29. Biserica cu clopotniță, 30. Chioșc pentru odihnă, 31. Locuința grădinarului de parc, 32. Poligonul de tir, 33. W.C. public, 34. Loc pentru materiale de întreținere, 35. Sala de gimnastică liberă, 36. „Urma pictorului M.S. Regelui”, 37. Pergolă cu bănci, 38. Turnul de pompieri cu locuința muncitorilor, 39. Masa rotundă, 40. Troița pentru memoria eroilor, 41. Turnul de triumf, 42. Intrare, 43. Poarta internă, 44. Lacul cu plante de apă, 45. Izvor natural cu apă de băut, 46. Restaurant cu terase, 47. Loc pentru odihnă, 48. Popicărie cu 6 piste, 49. W.C. public, 50. Locurile pentru taberele de cercetași, 51. Zid de sprijin cu terasă și scară, 52. Adăpost (acoperiș), 53. Fântâna săritoare, 54. Pergolă rotundă, 55. Chioșc de vânzare, 56. Chioșc de administrație, 57. Casa de bilete, 58. Bazin pentru canotaj, 59. Magazia barului, 60. Statuie, 61. Școala de Educație Fizică cu internat, 62. Loc pentru odihnă, 63. Casa laterală, 64. Chioșc, 65. Chioșcurile pentru ștrand, 66. Locuință, 67. Sera, 68. Chioșc pentru odihnă, 69. Magazie pentru unelte, 70. Poduri.
