Săptămâna Patimilor | Miercurea Mare, ziua în care era pregătită prescura pentru Paști în satele din Cluj

În Miercurea Mare, în satul tradițional, femeile pregăteau prescura pentru pasca ce urma să fie sfințită de preot, la biserică, în Joia Mare.

Paștile, din prescură și vin, se pregăteau, în general, în biserică, de întreaga comunitate, sau de un grup de săteni, prin rotație. Există și zone în care pasca, după ce prescura și vinul se sfințeau în Joia Mare, la biserică, era pregătită în Sâmbăta Mare de cel mai vârstnic bărbat din casă.

Tot acum pregăteau și pâinea pentru zilele de sărbătoare. Frământatul pâinii era foarte greu mai demult, se pregătea un cuptor de pâine, deoarece familiile erau numeroase. „Aluatul să frământă până ce asudă grinda”, este expresia des întâlnită în satul românesc, se arată pe pagina de Facebook Tradiții clujene a Centrului Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.

Viorica Bolba, o clujeancă din satul Negreni, povestește că a învățat să facă prescuri de la mama ei.

„Mama mé făcé precuri la tăt satu’. Că fiecare, când făce o liturgie de prescuri, făcé că are o durere, un năcaz, ori o bucurie. Șî făcé în fiecare duminică, de cununa anului. Când eram mnică șî mama făcé prescuri, zâcé: «Hai, pune, Viorică, ptiscornicu' (sigiliu de piatră sau de lemn, cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale creștine) aici, pă prescuri. Eu îl punem, ea îmi tăt spuné șî așă am învătat.

Aice, la noi, trebuie să nu fie sfădită cu nime șî nici în zua aceie să nu să sfădească cu nime, ori să aibă gând rău cătră oarecine. Șî de aceie, aici, la Negreni, să zâce când meri la biserică: «Dumnezău te ierte!», șî-ț' răspunde cu «Dumnezău te ierte!».