Senzaţia de deja vu, o eroare de memorie?

Cercetătorii cred că senzaţia de tip deja vu ar fi rezultatul unui conflict care are loc în creier.

Medicul francez Emil Boirac a fost cel care a analizat primul senzatiile de deja vu si cel care împământenit acest termen.
În volumul său intitulat "L'Avenir des Sciences Psychiques", publicat în 1876, omul de stiinta francez definea trei tipuri de deja vu: deja vecu - deja trait, deja senti - deja simtit si deja visite - deja vizitat.

Cei mai mulți dintre noi au experimentat un déjà vu. Se pare că acest fenomen este un semn că creierul nostru îşi scanează memoria.

S-a crezut că deja vu- ul ar fi produs de amintirile false create de creier, dar Akira O'Connor, cercetător la Universitatea din St Andrews, Marea Britanie şi echipa lui sunt de părere că nu este aşa.

Conform newscientist.com, O'Conner şi colegii săi au dezvoltat o tehnică de declanşare artificială a deja vu-ului, o metodă prin care se pot declanșa amintiri false. Pentru asta, echipa le-a prezentat participanţilor la studiu o serie de cuvinte înrudite, fără a dezvălui cuvântul care le leagă între ele. De exemplu, participanţilor la experiment li s-au înşirat cuvintele pat, pernă, vis şi noapte fără a le oferi şi termenul somn.

Pentru a fi siguri că voluntarii implicaţi în studiu nu au auzit şi cuvântul somn, cercetătorii i-au întrebat dacă au auzit un cuvânt care începe cu litera ,,s'', răspunsul lor fiind negativ.  Ulterior, când au fost întrebaţi ce cuvinte le-au fost prezentate majoritatea au avut impresia că au auzit şi cuvântul somn, care li s-a părut familiar.

Utilizând rezonanţa magnetică pentru a scana creierul celor 21 de voluntari participanţi la experiment în timp ce li s-a "provocat" o amintire falsă, echipa a observat că atunci când deja vu-ul apare, ce mai activă parte din creier nu este cea legată de memorie, cum ar fi hipocampusul, ci zona frontală, locul în care au loc procesele implicate în luarea deciziilor.

Rezultatele au fost prezentate, în urmă cu o lună, la Conferința Internațională despre Memorie din Budapesta, Ungaria. O'Conner crede că regiunile frontale ale creierului scanează memoria şi trimit, probabil, semnale în cazul în care ceea ce experimentează creierul nu corespunde cu experienţele anterioare.

"Aceasta sugerează că ar putea exista unele încercări de rezolvare a conflictelor care se declanşează în creier în timpul déjà vu-ului", e de părere dr. Stefan Köhler, cercetător la Universitatea Western Ontario din Canada.

Aceste ipoteze sugerează că, dacă ţi se întâmplă să experimentezi un déjà vu, este un semn că sistemul de control al memoriei creierului tău funcționează bine.

Deja vu- ul apare mai frecvent în cazul persoanelor mai tinere și, din ce în ce mai rar, celor în vârstă, odată cu deteriorarea memoriei.

Christopher Moulin, specialist neuro-psiholog la Universitatea Pierre Mendes din Grenoble, e de părere că rezultatele nu sunt de bun augur pentru cei care nu au expermentat niciodată un deja vu. Pe de altă parte, O'Connor spune că, cei care nu au senzaţii de déjà vu, au un sistem de memorie care funcţionează fără erori, prin urmare, în creier nu apar conflictele care generează un deja vu.

Nu ştim încă clar ce rol are un Déjà vu, dacă este, cumva, benefic, spune Kohler. "Ar putea fi vorba despre faptul că experiențele de deja vu îi fac pe oameni mai precauţi, fiind, de fapt, vorba de o verificare a memoriei", spune el. "Dar încă nu avem nici o dovadă în acest sens."