Cameramanul de 24 de ani, fan al lui "U" Cluj, a fost condus pe ultimul drum. Adio, Rareş!

Cameramanul de 24 de ani, fan al lui
Peste 100 de persoane au participat miercuri la înmormântarea lui Rareş Râşnoveanu, operatorul postului TV Digisport, care a murit duminică seara, într-un accident de circulaţie. Un necrolog altfel.

De o parte şi de alta, case dărăpănate. Peste drum, linia ferată pe care pufăie un marfar interminabil. La mijloc, capela văruită în alb. Acolo şi-au dat întâlnire cei care au dorit să îl conducă pe ultimul drum pe Rareş, Dumnezeu să îl aibă în paza sa. Este Huedin şi e exact atmosfera la care v-aţi aşteptat. Oamenii au hainele şi feţele cernite. Spun cuvinte puţine şi şoptite, de parcă ar putea să îi deranjeze somnul lui Rareş. Din cele peste 100 de persoane, majoritatea sunt tineri, exact pe dos ca la o înmormântare obişnuită. Şi e firesc să fie aşa: nu a murit bunicul, ci nepotul. Avea 24 de ani şi abia intrase în tumultul vieţii de adult. Şi-a pierdut viaţa duminică seara, în sfânta zi de Paşte. În acea dimineaţă, mama sa îi făcuse o fotografie dormind. "Dragul meu fiu..." Nu şi-a închipuit că va avea loc acel accident crâncen, după numai câteva ore (detalii aici).

V-aţi dat seama, acesta nu e un articol clasic. Rareş a fost colegul nostru, la Realitatea TV. Apoi a plecat şi a rămas prietenul nostru. Era un om, un copil până la urmă, de care ne-am ataşat cu toţii. După o anumită vârstă, oamenii sunt tentaţi să rostească fraze acuzatoare, care încep cu "Copiii din ziua de astăzi..." Rareş a fost un copil al zilei de astăzi pe care nu puteai să-l acuzi: era educat, harnic, atent, cu mult bun simţ. Nu s-a certat niciodată, nu a bârfit pe nimeni. Când era de lucru, îşi sufleca mânecile. Nu era persoana care să invoce scuze, să caute motive. Dădea totul şi se mulţumea pentru sine cu puţin.

Poate tocmai de aceea, predica de la Huedin a fost greu de ascultat. Preotul s-a trezit să-l judece, să spună că a fost teribilist. "Voi să nu faceţi aşa!" Rareş iubea maşinile sport, dar nu era teribilist. Credeţi-mă, am văzut destui. Îi plăcea pescuitul, mergea cu colegul nostru Csabi frecvent la Tarniţa, la 5 dimineaţa. Era pasionat şi de fotbal. Pe sicriul său erau două fulare: al lui AC Milan şi al lui "U" Cluj. Asta mi-a amintit de ultima noastră întâlnire: am văzut împreună un meci, iar la final ne-am îmbrăţişat: marcase Cristocea. Despre aşa ceva aş fi vrut să fie predica, nu despre o clipă de rătăcire. "Despre morţi, numai de bine". Tocmai preotul s-a găsit să contrazică proverbul.

Rareş a plecat prea devreme dintre noi. Viaţa îi rezervase multe lucruri frumoase, dar, probabil din prea mult bun simţ, s-a mulţumit cu puţin. Sper sincer ca doamna Rodica să şi-l amintească mereu pe dragul ei fiu cum era duminică dimineaţa: dormind liniştit.

 

Comenteaza