Cum și-ar putea dubla România produsul intern brut

România are potențial de dublare a produsului intern brut (PIB) în următorii 10 ani dacă din când în când am auzi un discurs memorabil de la liderii politici. 

Pentru cei obișnuiți să țină în față a sute de oameni discursuri de motivare și energizare organizațională alocuțiunea lui Donald Tusk nu a fost senzațională pe fond, ci, în primul rând, prin faptul că a rostit-o cu căldură și cu pasiune în limbă română. De aceea, în același registru, se cuvine să îi spunem "Dziękuję Pane Tusk!", de ziua internațională a cuvântului “Mulțumesc!”.

Sigur, să nu uităm că Donald Tusk este un politician pregătit în școala de showbiz politic american, așa că a avut un discurs cu toate ingredientele specifice, pe care însă nu ar fi putut să și-l pregătească dacă nu și-ar fi trăit tinerețea în anii ’70 și ’80 împreună cu noi românii, de partea asta a cortinei de fier.

Așa cum el știe de Nichita Stănescu, Dacia, Steaua, cei care erau tineri atunci dar nu numai știm de Stanislaw Lem, Legia Varșovia și am avut părinți care au condus un Fiat Polski. Cu siguranță că Donald Tusk știe și că Ceaușescu s-a opus în 1981 unei intervenții militare a forțelor Tratatului de la Varșovia împotriva Solidarității.

Și de aceea poartă un respect special României, respect pe care l-a arătat în discursul de la Ateneu, un discurs complet incorect politic, care va rămâne în amintirea celor care au reușit să-l prindă “live” în sală sau la televizor.

Și, în al doilea rând și mai important, discursul lui Donald Tusk a frapat prin contrastul față de discursurile toxice pe care le auzim în spațiul public, în limbă de lemn, fără prospețime, fără seninătate, fără speranță. Un demnitar străin a vorbit despre "Cumpără fabricat în România" așa cum eu nu am auzit nici un lider român făcând-o.

Poate am trăi mai bine, am munci mai cu spor, ne-am întoarce din străinătate, am fi mai fericiți, sănătoși, prosperi, dacă în discursurile lor de Crăciun, Anul Nou, Paște sau la adresările la evenimente publice, liderii noștri ar aminti că Banca Transilvania este cea mai tare din țară.

Că Dacia este o mândrie națională, că Farmec se bate de la egal la egal cu liderii cosmeticelor europene, că Dedeman și Catena sunt pe buzele tuturor românilor, că Braiconf nu se predă în luptă cu textilele fabricate în Asia, că Antibiotice este lider mondial în producția unui ingredient activ.

Un astfel de discurs ar fi memorabil, și ar fi cu atât mai memorabil dacă am pomeni în el și numele multinaționalelor care au investit în industria de manufactură și au construit fabrici în locul celor 1.256 închise după 1989, generând valoare adăugată pentru România.

România are potențial de dublare al PIB-ului în următorii 10 ani, așa cum a făcut-o și în ultimii 10, dacă o să avem liderii în stare să ne mobilizeze emoțional vorbind despre viitorul României și al românilor în alt mod, de exemplu așa cum a făcut-o Donald Tusk.

Dragoș DAMIAN

CEO Terapia SA