Devine comic cum, în fiecare trimestru întâi din fiecare an, analiștii economici sunt surprinși de creșterea economică. Au fost surprinși și în 2019, și în 2020, și în 2021, și în anii anteriori. Am scris
Avem de-a face cu o „creştere de criză” – cumperi azi pentru că mâine nu mai ştii care va fi preţul, din cauza inflaţiei? – sau cu un parcurs mai bun al economiei, o economie mai „rezilientă”, că tot este la modă acest termen?
De'Longhi ne informează întotdeauna mult prea laconic despre povestea lor de succes și mai ales despre fabricile pe care le-au deschis în Romania, fără să se laude cu rezultatele lor sau să se plângă de problemele pe care în mod sigur le întâmpină.
Dimineața a început pentru fabricile din Romania așa cum începe în fiecare zi din ultimul an: cât au să mai crească prețurile la utilități, dar asta nici nu mai contează, problema reală este ce ne facem daca se taie gazul
Așadar, de la 1 iunie, după ce se aplică prevederea (voluntară), dacă facem socoteala bine un angajator care dorește (nu e obligat…) să crească salariul angajaților plătiți cu salariul minim brut de 2550 lei cu 200 lei, total 2750, le va da acestor un net de 1724 lei.
Prețurile medicamentelor vor crește, deoarece în unele cazuri materia primă este mai scumpă cu până la 800%, iar costurile ridicate la utilități în ultimul an influențează și ele mărirea prețului, explică Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj și preşedintele Patronatului Producătorilor Industriali de Medicamente.
Dragoș Damian, director general Terapia Cluj, cel mai mare producător de medicamente din România, a oferit o perspectivă a situație în care se află România din punct de vedere economic.
Fabricile din țara nu sunt responsabile de creșterile infernale de prețuri, nici nu au cum, la câte au rămas. Un calcul simplu demonstrează că și cu dublarea din ultimul an al costurilor la utilități, combustibili, materii prime și materiale și cu absorbția totală a noilor costuri în preț acesta nu se poate majora cu mai mult de 15-20%.
Recomandări: