Se pare că încă nu se intenţionează să se înţeleagă că dorinţele unor proprietari privaţi nu pot trage în balanţă la fel ca interesele unei comunităţi de peste 300.000 de locuitori (număr în creştere, în viitoarele decenii). Aceasta îşi doreşte să trăiască într-un oraş care să nu îşi pericliteze echilibrul ecologic în măsură să-i permită o dezvoltare durabilă, aşa cum cer şi normele internaţionale, la care am aderat. Să nu uităm că în numai 20 de ani după 1989 am desfiinţat circa 19 hectare de spaţii verzi amenajate, de interes public („cadouri" făcute de administraţia de atunci, pentru a se realiza construcţii), fără să punem mai nimic în loc. Aşa-zisele „parcuri" (ce trebuie să aibă peste 20 de hectare) cu care se laudă primăria nu sunt decât nişte scuaruri de 0,25-0,30 ha, cu echipamentul pentru jocul copiilor, iar aşa-numitul „Parc Gheorgheni Est", promis în prezent de primărie, nu este decât o bucată de 9 hectare ce se amenajează peste fostul „Parc Est", născut în anii 1967-1984 şi care se întindea în 1989 pe 110 ha (dar şi aici au apărut locuinţe, chiar prin desfiinţarea unei oglinzi de apă - Lacul 2). În 1990, existau 7 mp/locuitor de spaţiu verde „cu acces nelimitat pentru public", în timp ce normele cereau minim 16 mp pe cap de locuitor (unele oraşe româneşti, ca Braşov, Brăila, Piteşti, în anul 2000 se apropiau de această normă). Interesant, ca să nu zic altfel, este că în 2011, la comanda primăriei, s-a întocmit un aşa-numit „Cadastru verde" (Timişoara l-a avut din 1990), care - minune! - constata că municipiul nostru avea 25 mp pe cap de locuitor, respectiv cât prevedeau normele UE pentru acelaşi an (norme intrate şi în legislaţia noastră), cei 25 mp pe cap de locuitor rezultând din includerea unor părţi în intravilan... Amintim că, în străinătate, în aceeaşi perioadă se ajungea la 3 mp pe cap de locuitor în Varşovia sau 83 mp pe cap de locuitor la Stockholm.
Problema nu trebuie însă redusă la numărul de metri pătraţi pentru destindere, deoarece aportul spaţiului verde devine eficient (din punct de vedere sanogetic: producerea de oxigen, reducerea dioxidului de carbon; reducerea gradului de poluare; epurarea microbiană; îmbunătăţirea microclimatului s.a.m.d.) decât atunci când se constituie într-un SISTEM de zone (parcuri, grădini, scuaruri) şi coridoare verzi (bulevarde, promenade) şi domină vegetaţia înaltă. Benefică devine şi prezenţa apei, care, printre altele, reduce cantitatea de bacterii. Un caz fericit ar fi fost Parcul Est, cu cele 5 lacuri, ce făcea parte dintr-un asemenea sistem, apropiindu-se astfel ca profil de zona mult lăudatelor lacuri şi spaţii vezi din nordul Bucureştiului. Ideea de sistem a existat şi la Cluj în anii 1970, începând cu plantarea Dealului Sterp, azi Colina, şi continuând spre est de-a lungul Someşului Mic. În anii 1980, acţiunea a continuat (din prevederi făcute în trei schiţe de sistematizare şi comenzi de proiecte din partea primăriei), ajungându-se în 1989 la 233 de hectare.
După 1990, „ştafeta" protejării şi amplificării spaţiilor verzi, cu acces nelimitat pentru public, a fost preluată (dar mai puţin ferm) de Planurile Urbanistice Generale - PUG, însă propunerile nu s-au concretizat în teren. Recent (2015), s-a finalizat „Studiul pentru actualizarea documentaţiilor strategice pentru POLUL DE CREŞTERE CLUJ-NAPOCA, aferent perioadei de programare 2014-2020", unde între cele 17 „proiecte fanion", majore şi prioritare, sunt nominalizate şi:
- numărul 7 - „Proiect complex de valorificare sustenabilă şi conectare prin coridoare verzi a siturilor Natura 2000 la nivel metropolitan"
- numărul 15 - „Proiect complex de amenajare spaţii verzi în zona metropolitană (Cetăţuie, Parcul Feroviarilor, Parcul Est, Parc Floreşti, Parc Caragiale, Parc Opera, Parc Detunata)".
Locaţiile, dar mai ales denumirile, sunt discutabile în cazul proiectului numărului 15, dar recomandarea nu poate fi neglijată. Fără continuitate şi fără o presiune a comunităţii asupra administraţiei, documentaţiile rămân simple dosare, iar oraşul generaţiilor de mâine va suporta consecinţele. Şi am avut suficiente atuuri până acum (pierdute azi, oare de ce?) ca acest municipiu să fie unul de invidiat. Voi reveni, pentru că nu putem rămâne indiferenţi faţă de viitorul ce se naşte azi, fără anumite ţine.
Citeşte şi: Vasile Mitrea revine în ZIUA de CLUJ
