O mască facială era 10 bani acum o lună. Astăzi este 2 lei

O mască facială era 10 bani acum o lună. Astăzi este 2 lei

Toate vin din import. Avem mall-uri, clădiri de birouri și cartiere rezidențiale în loc de fabrici.

În drumul meu spre birou trec în fiecare zi pe lângă rămășițele fostei fabrici Iris din Cluj, vârful de lance al manufacturii de porțelan și decorațiuni ceramice a României, în care munceau 3.000 de oameni la un moment dat și care exporta în 50 de țări.

Ultimele hale industriale sunt puse la pământ (trebuiau, era un “zombie-land” de aproape 10 ani), lăsând loc mai mult ca sigur loc unui ansamblu rezidențial cu apartamente la 2.000 euro / mp.

Cei care colindă țara văd cu siguranță clădirile puse în conservare sau ruinele falei industriei chimice și petrochimice românești: Târnăveni, Codlea, Făgăraș, Pitești, Râmnicu Vâlcea.

Toți precursorii și intermediarii produselor chimice vin acum din China și India, pentru că, nu-i așa, România a adoptat prevederile de mediu ale Uniunii Europene și a închis fără drept de apel tot ceea ce polua. Polonia nu a făcut-o, că tot comparăm cele două economii. 

Pipera industrială a dispărut. Cu excepția fabricilor Gerocossen și  JTI care arată mai bine decât clădirile de birouri din jurul lor - ca dovadă, se poate ca o fabrică să stea în mijlocul orașului, toată fala de odinioară a manufacturii electronice a fost înlocuită de mall-uri și de clădiri de birouri, în care 10.000 de corporatiști se duc zilnic să facă, în marea lor majoritate, BPO. 

După ce vreme de 10-15 ani de zile am dat jos toate fabricile comuniste (să ne înțelegem bine, unele trebuiau închise, dar chiar 7.000?) pentru a nu ne mai aminti de trecut, brusc, în 2020, toți analiștii comentează că nu se mai poate așa, că output-ul industrial al României a dispărut, că aportul industriei la produsul intern brut devine neglijabil, că de fapt ne paște extincția industrială și că avem nevoie de politici de industrializare.

Și că riscul de a avea toate ouăle într-un coș (vezi industria de automotive) este mult prea mare, având în vedere controversele globale din domeniu.

Sunt și vești bune din alte domenii, Procter & Gamble, Romaqua, Irum, De’Longhi, Haier și alții continuă să investească în România în capacități de producție, confirmând însă că investițiile industriale sunt făcute de companii deja prezente, cele noi fiind practic inexistente. 

Este insuficient, totuși, având în vedere cum evoluează lucrurile și ținând cont de viteza cu care se schimbă lumea. Iar riscurile create de deficitul incredibil de forță de muncă din piață vor face mulți investitori să ocolească în continuare România.

Eu, unul, aștept politici publice industriale sustenabile făcute de legiuitori împreună cu experți; încercările de strategizare a domeniilor industriale de pe vremea guvernării Ponta trebuie reluate. Apropo, unde este grupul consultativ al oamenilor de afaceri propus în guvernarea Orban?

Așadar, data viitoare când sunteți la mall și căutați măști faciale și nu le găsiți nici la 10 lei, să vă amintiți, vă rog, două lucruri. Unu: că veneau din Polonia pentru că în România nu există fabrici de consumabile medicale. Doi: că nu veți găsi nimic dacă apare un eveniment de forță majoră globală, pentru că tot ce se cumpără astăzi în magazine vine din import.

Dragoș DAMIAN
CEO Terapia Cluj

⇒ Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte ZCJ.RO pe FACEBOOK

loading...
Loading...
Comenteaza