Un telefon de la un prieten consumator de presă, într-o zi relativ senină de luni. Și o întrebare - factor declanșator de pus pe gânduri. Cât costă să nu apară nimic în media pe o temă? Cât costă să îngropi subiectul cu mii de oameni protestând în stradă anti exploatarea minieră de la Roșia Montană?
protest
Prima reacție, un timid "caută știrea, poate nu te-ai uitat bine, sigur e acolo" (eu eram încă în concediu la momentul telefonului și, recunosc, un pic departe de presă). Pe de altă parte, nu pot nici să zic că practica nu există și că nu a existat niciodată ori că presa (publică sau manageriată prin companii private) e total independentă și perfect obiectivă. Asta presupunând că independența și obiectivitatea sunt măsurabile. Dar, sincer, sincer: habar nu am cât costă. Probabil ca ultimă speranță în posbilitatea delimitării dintre partea jurnalistică și cea comercială în lumea presei, m-am ținut departe de departamentul marketing și am încercat să ridic gardul "Pentru asta trebuie să întrebați la Marketing" dacă apărea vreo întrebare prost plasată din sfera asta către noi, către ziariști.
La ziarul la care scriu nu m-am ocupat eu de subiectul Roșia Montană și probabil nu am nici dreptul să dau vreo părere avizată pe temă. Dar toate acestea se întâmplă lângă mine și, în plus, au generat clar și o temă de "ecologie" a unei profesii (dacă mai poate fi numită așa) unde am încă legături. Recentele manifestații împotriva proiectului de la Roșia Montană și a legii speciale prin care s-ar da liber exploatării fără limite acolo și reflectarea lor în media ar putea fi capitole într-un studiu despre ce mai e azi presa. Subiectul a fost în unele zone prezentat profesionist, a generat investigații și analize, în altele ascuns ori pentru o vreme ignorat, alteori redat, dar atât de părtinitor, încât în calitate de consumator de presă ți se pare penibil, iar în cea de angajat în presă - jenant și rușinos. În cazul în care într-adevăr răul poate fi ierarhizat (în ideea "răul cel mai mic"), nici nu știu cum e mai rău: să nu tratezi subiectul ori să îl tratezi părtinitor, trunchiat, sugerând tu cât de rău e că RMGC nu poate de mâine chiar să își ia aurul și procentele (cum am văzut în ultimele ore pe la mai multe televiziuni).
Cert e că RMGC a pompat ani de zile mulți, mulți bani (habar nu am câți) să fie/ să nu fie în public, în acțiuni de... hai să le zicem "marketing și PR". Dar eu una nu pot să înțeleg practica asta pe care au adoptat-o și alte companii private care prin PR înțeleg să sune șefi de companii media, să încerce să oprească articole ori să ascundă cu totul un subiect. Chiar practic vorbind. Când demolezi o fabrică în centru de oraș SE VEDE, când dai afară angajați SE VEDE, când faci prost străzi și autostrăzi SE VEDE, când ies mii de oameni în stradă SE VEDE. Iar dacă subiectul NU apare, nu poți decât să trezești și mai multă neîncredere și revoltă. E înjositor și penibil nu doar pentru instituția media care acceptă, ci și pentru compania care practică genul acesta de "PR". Suntem într-o perioadă unde mijloacele de informare sunt multe și diverse, unde există consumatori inteligenți de informație, în care publicul observă, vede și sancționează cenzura. Așa că orice tentativă de monopol pe informație ori suprimarea ei cu totul pare stupidă și - slavă Domnului! - destinată eșecului! Cu mențiunea deloc de neglijat că totuși intoxicarea cu date părtinitoare îi va atinge inevitabil pe cei care privesc/citesc/au acces ceva mai limitat la informație. Cu toate rezervele pe care am putea să le avem în fața online-ului în era online-ului (eu încă mai vreau să cred că ziarele pot rezista și pe hârtie), cazul RMGC e unul în care putem clar aprecia "new media" și Facebook-ul. E tot mai greu să faci ceva să dispară din atenția publicului! Oamenii au ieșit în stradă, își spun părerea, se solidarizează, un subiect de mediu și economie a devenit public - și toate astea sunt, zic, semne de atitudini sănătoase și mature. (minus tăierea de cabluri ale echipelor TV). Și toate astea au fost vizibile.
Ca de obicei, maestrul în scris a punctat frumos:
"Nu sunt în măsură să trag o concluzie economică sau ecologică în legătură cu Roşia Montană. Pot, în schimb, să trag una logică: când cineva cheltuieşte aur cu tona, ani de zile, pentru a te convinge public că vrea să-ţi facă un mare bine, ţie, nu lui, mai mult ca sigur te aşteaptă un rău pe măsură". (CTP, în Gândul)
Două vorbe și despre fondul problemei: nu poți să citești "legea specială" dedicată (dedicată?) Roșia Montană și să nu te cutremuri de șirul de prevederi aberante și revoltătoare. O companie deasupra Justiției care anulează rapid deciziile instanțelor? (vezi clauza cu "În cazul în care un act sau o procedură de avizare aferentă proiectului a fost anulată (în instanţă), autorităţile au obligaţia de a elibera către RMGC, în mai putin de 30 de zile, un act sau aviz nou care să-l înlocuiască pe cel anulat"). RMGC preia atribuții ale statului și deține puteri depline? RMGC face exproprieri? Și cu drepturile (celor ce dețin terenuri) privind proprietatea privată cum rămâne? (RMGC va fi reprezentantul desemnat al Statului român în procedura de expropriere a terenurilor necesare exploatării miniere)
Roșia Montană e o temă care, cred, depășește larg granițele localității cu cel mai celebru nume în ultimele zile. Din motive de sănătate a mediului, cu efecte pe termen lung asupra tuturor, dar și fiindcă se creează precedente periculoase, cu perspectiva de a se da liber unei companii să poată să facă orice, fără să mai fie controlată de vreo lege care înainte era valabilă pentru alții.
Nu cred în statul socialist, nici în imaginea capitaliștilor în esență răi, dar când tu, Stat, acorzi puteri (aproape) depline unei firme private arăți doar sprijinirea de interese ori o proastă înțelegere a ceea ce înseamnă necesitatea de a sprijini investitorii. Deși cred că la stadiul la care s-a ajuns nimeni nu mai poate înghiți retorica asta cu "sprijinim investitorii" în acest caz. Nu poți să dai unei companii private puteri supreme și să speri apoi că totul va fi bine sau pur și simplu să nu îți pese fiindcă oricum peste vreo 50 de ani tu nu o să mai fii aici să vezi ce s-a întîmplat.
Ca în toate însă, nici aici lucrurile nu sunt separate în alb/negru, ci au colori și nuanțe. Încă mai există ceva presă, încă mai există niște jurnaliști, încă mai există medii de exprimare. Subiectul anti-RMGC a apărut, s-a propagat, s-a discutat. Există! Totuși, după astfel de episoade, nu mai știu exact cum se poate interpreta alegerea de a continua să fii parte a presei, cât e ipocrizie, comoditate, cât e speranță că nu e totul chiar alb/negru sau că mai pot exista granițe și delimitări. Nu știu nici cât contează să scrii pe un blog (cel mai probabil puțin spre deloc), dar m-a pus pe gânduri telefonul de care vă ziceam în introducere și nu am mai putut în ultima zi de concediu să mă refugiez în imagini cu tendințele de fashion ale toameni ori cu apartamentul din Miami amenajat în nuanțe de albastru lavandă și purpuriu stins...
Să mai citiți:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/rosia-montana-propaganda-murdara-aur-curat-9207897
http://adevarul.ro/news/eveniment/o-rusine-presa-1_52248c32c7b855ff563a373c/index.html
http://totb.ro/romania-in-genunchi-acum-ori-niciodata/
http://casajurnalistului.ro/cu-cortul-la-intercontinental/
Și, desigur, de văzut:
http://mircea-restea.blogspot.ro/2013/09/protest.html?spref=fb
