În sfârşit, un sondaj de opinie credibil (analiză)

Realizat la comanda adevărul.ro, sondajul de opinie realizat de INSCOP nu aduce deloc veşti bune pentru „marele" PNL, care începe să devină tot mai mic, în asemenea măsură încât deja a fost depăşit de PSD, e drept, încă la o diferenţă minimă. Cei de la INSCOP creditează PSD cu 38% intenţie de vot, în vreme ce liberalilor le acordă doar 37,2%. Rocada nu se datorează atât creşterii social-democraţilor, cât prăbuşirii liberalilor cu aproape zece procente în interval de numai un an.

Lunecarea PNL pe tobogan are mai multe explicaţii. Pe de-o parte, legaţi, încă, ombilical, în mentalul colectiv, de preşedintele Iohannis, liberalii cad, solidar cu acesta, victime gravului handicap mental al nevoii de tătuc a românului mioritic, nemulţumit că neamţul nu e preşedintele-paiaţă, care iese zilnic la microfon şi dă lecţii de viaţă tuturor şi când e cazul, dar mai ales când nu e cazul. Într-o aproape nesemnificativă măsură, la PNL apare şi o oarecare erodare inerţială generată de percepţia de partid care susţine guvernul, spre deosebire da social-democraţi, care sunt receptaţi mai degrabă ca partid de opoziţie.

Dar pierderea majoră a noului PNL provine din regularitatea cu care se ivesc tot mai multe nemulţumiri generate de mezalianţa urmaşilor Brătienilor cu foştii pupili ai Băsescului. Şi, previzibil, odată cu apropierea alegerilor, se înmulţesc şi dezertările din partid ale frustraţilor, vechi liberali sau foşti PDL-işti, rămaşi fără „coledzi" din cauza celor cu care au fost obligaţi să coabiteze. Iar acest efect devine extrem de vizibil în acelaşi sondaj de opinie, dacă observăm că pierderile suferite de PNL în ultimul an se regăsesc aproape integral în creşterile, la fel de spectaculoase, ale refugiilor politice ALDE (pentru cei care au alergie la vechii PDL-işti), respectiv PMP (pentru cei cărora le put vechii liberali). În acelaşi interval de timp, cele două formaţiuni practic şi-au dublat punctajele electorale, reuşind să treacă pragul electoral, ALDE cu 5,3%, iar PMP cu 5,1%.

Sigur, la scoaterea PMP din hăul în care îl aruncase Elena Udrea, odată cu spectaculoasa sa înscriere în rândul „clienţilor" DNA, a contribuit destul de mult, noua ofensivă politică a lui Traian Băsescu. Totuşi, personaj politic expirat, fostul preşedinte nu izbuteşte nici măcar să-şi readucă creaţia politică la scorul (6,21%) obţinut la singurul scrutin electoral la care a participat până acum, alegerile europene de acum doi ani. În ce priveşte creşterea ALDE se pare că nostalgia după guvernarea Tăriceanu, când în România „se trăia bine" este mai puternică decât repulsia care ar fi trebuit să apară faţă de acelaşi personaj devenit, mai nou, vârful de lance al luptei împotriva justiţiei.

În schimb, justiţia a prăbuşit un partid născut contra naturii, UNPR, care s-a trezit cu doi preşedinţi ajunşi pe mâna procurorilor anticorupţie unul după altul. Cunoscut la naştere drept „partidul trădătorilor", rebotezat mai apoi „partidul generalilor" (şi Oprea şi Onţanu purtaseră, la vremea lor, stele de general pe umăr), UNPR a căzut până şi sub M10 sau PSRO, ajungând la egalitate, cu 1,2%, cu altă anomalie politică, năşită la Moscova, cu acronim de flatulenţă. Sigur, UNPR n-a fost niciodată interesat de scorul din sondaje, pentru că „generalii" săi n-au avut niciodată bărbăţia de a se confrunta direct cu electoratul, ei negociindu-şi mandatele de parlamentari şi poziţiile în guvern exclusiv pe baza potenţialului de şantaj la adresa PSD de care dispuneau şi nu după forţa electorală reală a formaţiunii. Oricum, cele trei, patru procente pierdute de UNPR au rămas tot în familie, migrând, firesc, spre PSD. Cert este că procentul cu care este creditat UNPR de sondajul INSCOP va contribui doar la mărirea diferenţei dintre PNL şi PSD.

Aparent, s-ar pune întrebarea: dacă doi preşedinţi justiţiabili au îngropat UNPR, de ce nu se întâmplă la fel şi cu PSD, care, iată, după Victor Ponta, are un al doilea preşedinte cu dosar penal pentru fapte de corupţie (despre condamnarea în primă instanţă în dosarul „Referendum" nici nu mai facem vorbire)? Aici trebuie să luăm în calcul diferenţele dintre alegătorii celor două formaţiuni. UNPR avea (cât o fi avut, că, aşa cum spuneam, încă n-a demonstrat-o la urne) un electorat de conjunctură, volatil, alegători de stânga, fie deranjaţi, precum dezertorii care au inventat UNPR, de unele figuri din PSD, fie seduşi de aparenţa de partid de militari serioşi, corecţi şi patrioţi, aparenţă spulberată de duetul Oprea-Onţanu. În schimb, electoratul PSD este electoratul de stânga, de la lumpen-proletariat până la intelectuali, electorat nevindecat încă total de nostalgii comuniste, electorat cu mâna întinsă, electorat căruia puţin îi pasă dacă cel care îi zvârle o ciosvârtă fură restul carcasei şi o duce acasă, electorat care acceptă hoţia şi corupţia din ţara asta ca pe o fatalitate, care gândeşte în termenii „ăştia fură, dar măcar îmi dau şi mie ceva şi, oricum, furtul de la stat nu-i furt, că doar nu-mi bagă mie mâna în buzunar".

Doar câteva remarci ar mai fi de făcut: mai întâi faptul că, în continuare, Monica Macovei, cu elanul său justiţiar, nu reuşeşte să convingă, M10 bucurându-se de doar 2,2% din intenţiile de vot; apoi zdrobirea, sub procentul de abia 1,8%, a ambiţiilor fantasmagorice de mărire ale lui Mircea Geoană, personaj care şi-a îngropat definitiv toată credibilitatea politică odată cu vizita la un celebru fost multiplu puşcăriaş şi cu ilara izbucnire „Mihaela, dragostea mea!". În fine, nu putem trece cu vederea cât de jos a ajuns PNŢCD. Cu 0,4% intenţie de vot, partidul lui Iuliu Maniu n-a reuşit să strângă nici jumătate din opţiunile pe care le-a adunat PRM (1%), un partid care a sucombat astă-toamnă, odată cu liderul său.