Ciprian Mariș, în fața celei mai mari seri din carieră

Cu muzică relaxantă pe fundal și cu o cafea în față, am stat de vorbă cu un sportiv clujean aflat în fața destinului. Ciprian are 24 de ani și la mijlocul lunii iunie va lupta, la propriu, în cel mai important eveniment sportiv din viața lui.

 

Este vorba de Ciprian Mariș și de gala MMA RXF 18 care va avea loc la Cluj-Napoca pe 15 iunie. MMA - Mixed Martial Arts sau Arte Marțiale Mixte, pentru neavizați - este un sport de contact care prinde tot mai mulți următitori în România, după cum chiar Ciprian mi-a spus. „Are priza cea mai mare la public. În țară este peste kickboxing.”

Pentru Ciprian, originar din Apahida, aventura în sporturile de contact a început devreme. Când avea vârsta de 11 ani, în urma venirii la școala unde studia a unui antrenor de lupte libere, el s-a apucat de sport. Nu totul a mers ca uns din start. „Am mers acasă: <<Mama, vreau să mă duc la lupte libere!>>,” povestește Ciprian. „Nu m-a lăsat, și două săptămâni am tot plâns. Tatăl meu, pe de altă parte, m-a lăsat. El mi-a spus <<Du-te, că vorbesc eu cu mama ta!>>”

În cei nouă ani în care a practicat luptele libere, Țigli, cum este alintat de localnici, a fost încununat drept campion național la categoria sa de vârstă și greutate, urmând ca în altă ediție să câștige locul trei pe țară. Viitorul l-a dus însă spre MMA. „Voiam un sport mult mai complex. Simțeam eu că trebuie să fac mai mult. În plus, luptele libere nu sunt mediatizate, lumea nu are atracție față de ele - poți fi tu orice campion...”

„E o diferență între lupte libere și MMA. La lupte libere sunt doar trânte, regulamentul diferă. În MMA e mult mai complex, sunt mai multe sporturi cuprinse în unul singur. Orice e voie, dar depinde de promoție. În unele se impun unele reguli”. Privind tehnica, el a simțit trecerea de la luptele libere la artele marțiale. „Un luptător care se bate în picioare se adaptează mult mai greu decât cei care sunt obișnuiți cu lupta la sol. În MMA e aproape inevitabil să nu ajungi la sol. După ce stăpânesc solul, pot urca în picioare. Eu m-am adaptat foarte bine, dar probabil că-mi era mai greu dacă nu făceam lupte libere. Luptele din MMA sunt foarte solicitante. Dacă cei doi luptători au valori apropiate, să te lupți 15 minute continuu este un efort foarte mare”.

Astfel, artele marțiale mixte i-au ajuns în cale, Ciprian reprezentând o lungă perioadă clubul MMA Transilvania, ca acum să lupte pentru Brazilian Power Team România și Tengu Cluj. „Mi-a plăcut de la bun început,” spune el. „Am avut un prim meci pe care l-am câștigat după un minut. La al doilea meci deja m-am bătut în main event și l-am câștigat din nou după 40 de secunde, iar în al treilea meci am fost bătut în trei reprize. A fost România contra Ungaria, o gală televizată.

În ultimul an, a crescut în valoare și a început să se facă remarcat atât pe plan național, cât și internațional. În 2014 a luptat în gale la Cluj și la Sibiu, precum și în evenimente organizate în străinătate. „Am luptat în Anglia la trei promoții - pe două le-am câștigat și una am pierdut-o”, spune el. De acolo și-a primit porecla The Transylvanian Warrior. „Când am plecat în Anglia a trebuit să am și eu un nume de scenă, și m-am gândit că sunt din Transilvania. Luptam și pentru MMA Transilvania la acel timp, așa că s-a legat - Războinicul din Transilvania”. Clubul a avut un om de contact în persoana lui Horia Rădulescu, fost antrenor al celebrului luptător de MMA și kickboxing Semmy Schilt, și actual antrenor al lui Daniel Ghiță, astfel încât numele lui Mariș a putut fi auzit și pe insula britanică.

Gala Real Xtreme Fighting (RXF) se află la cea de-a XVIII-a ediție, fiind a treia de acest gen la care Ciprian participă. După ce în 2014 el l-a învins pe Ioan Vrânceanu într-unul din cele mai spectaculoase dueluri ale anului, la RXF 17 Ciprian l-a învins pe Bogdan Barbu în cadrul evenimentului desfășurat la Brașov, care a avut loc în februarie. „A fost un meci pe care l-am câștigat în prima repriză prin finalizare la sol. Anul trecut Barbu a fost challenger la titlu. Centura s-a disputat între el și actualul campion, cu care o să lupt eu”, spune Mariș.

Cel în cauză și care va încerca să-l oprească pe Ciprian din drumul spre centură este Florin Fieru Gârdan. Lupta celor doi va fi doar unul din numeroasele dueluri ce se vor da în Sala Polivalentă în iunie. „Gala asta o să fie o gală foarte mare. O să fie mai multe lupte pentru centuri. O să fie cea mai mare gală din România de până acum. Sala de la Cluj îi permite acest lucru și promoterii vor să adune 10.000 de oameni”, dezvăluie Ciprian. Printre capurile de afiș ale evenimentului se numără lupta dintre Alexandru Lungu și americanul Jeff Monson. Lungu este un nume mare pe scena românească și internațională de judo, kickboxing și arte marțiale, câștigând alături de Bob Sapp (pe care l-a învins) în 2011 premiul celei mai bune lupte al galei de kickboxing Superkombat.

Cu aproape două luni înainte de evenimentul de la Cluj, Ciprian a participat însă la Campionatele Mondiale de Kempo, competiție desfășurată în Turcia, la Antalya. Acolo, el și-a adjudecat titlul de campion mondial. Tot el detaliază: „Federația de Kempo are mai multe probe. Eu am fost la Full Contact, care este similară cu MMA. Acolo am câștigat mai multe meciuri și în finală am luptat cu un român.” L-am întrebat dacă sunt atât de buni românii. „Suntem buni, da. La Kempo am ieșit mai mulți români medaliați, nu numai eu. Cam la toate categoriile am câștigat câte ceva. Bine, am mers și cu un lot foarte mare - lotul României la toate categoriile de vârstă”.

Centura pe care o poate câștiga luna viitoare este mult mai importantă decât acest titlu mondial. „Tot timpul vreau mai mult, nu mă mulțumesc niciodată. Probabil dacă o să câștig centura o să vreau mult mai mult. Până acum am vrut să ies campion mondial, am ieșit. Acum vreau să câștig centura. Sper s-o câștig”.

Pregătirea pentru un astfel de moment este la rândul ei foarte importantă, dar Ciprian este nevoit să combine antrenamentele sale cu timpul petrecut la lucru, la o firmă de pază. „Ei mă sponsorizează, îmi dau liber când merg la campionate. Am susținerea lor și a altor sponsori ai mei. E greu să te bați într-un sport de profesioniști și noaptea să mergi la lucru. Eu sper și încerc să fie cât mai bine. E greu să trăiești numai din MMA. Ai nevoie de un sponsor. Pentru gală nu fac antrenamente în plus. Mereu am două antrenamente pe zi, în afară de zilele în care lucrez. Am un preparator fizic care îmi pregătește condiția mea fizică”.

Ciprian recunoaște și că fiecare adversar pe care îl înfruntă necesită studiat, pregătirea fiind diferită de la caz la caz. Vizionatul fostelor lupte ale oponentului reprezintă un punct cheie care poate releva punctele sale slabe sau punctele forte. Tactica nu este totul, dar nici forța brută. „Dacă tu ești foarte tehnic, degeaba am eu forță. Și eu sunt foarte tehnic și mă folosesc de forța altora. Dar trebuie să fii și foarte puternic. Eu nu mă duc niciodată ca să câștig din primul minut. Mereu sunt pregătit să câștig la puncte. Dacă câștig prin KO sau ștrangulare, sau... astea vin de la sine. Dar niciodată nu mă duc știind exact ce se va întâmpla. Mentalitatea e ca tot timpul să fac un meci frumos - nu neapărat să câștig. Trebuie să faci un meci frumos tot timpul, iar dacă pierzi, ieși cu capul sus. Dacă faci un meci frumos ești apreciat. Dacă ai norocul să și câștigi, e mult mai plăcut. Totată lumea vrea să câștige, dar trebuie să mergi să-ți faci treaba ta”.

Planurile sale de viitor se leagă în continuare de sportul pe care îl practică. „După gala de la Cluj, dacă mă ajută Domnul și câștig centura, o să încerc să mai plec în afară. Galele de acolo sunt mai înaintate. MMA-ul la noi e un sport nou. Ei sunt înaintea noastră și la ei se investesc mai mulți bani în sportivi.” Visul său suprem este să ajungă să lupte în UFC (Ultimate Fighting Championship), promoția cea mai mare a MMA. Nici un român nu a ajuns încă la acel nivel. „Țelul oricărui luptător este să ajungă în UFC. Și eu vreau, dar e foarte greu,” spune el. Momentan, nu întrezărește momentul în care își va pune capăt carierei, râzând și spunând că mai e mult timp până atunci. O continuare a pasiunii sale ca antrenor este însă în ochii săi.

În final l-am întrebat dacă în cazul în care ar fi pus să-și aleagă din nou drumul în viață ar lua aceleași decizii, iar el mi-a dat un răspuns ce vine clar de la un om pasionat și care își dorește să ajungă cât mai sus posibil: „Cu siguranță! Dacă eu fac ceea ce-mi place în viață, nu mai contează ce zic alții. Trăiesc viața și fac ceea ce-mi place cât trăiesc”.