Interviu cu Claudiu Niculescu. Golul din suflet
- Scris de Alin Fornade
- 25 Sep 2012, 23:05
- Sport
- Ascultă știrea
I s-a promis un meci de retragere la Universitatea Cluj. Până la urmă, Claudiu Niculescu şi-a organizat singur conferinţa de presă unde s-a despărţit de cariera de jucător şi de „Şepcile Roşii”. După ce a discutat cu ziariştii, a coborât în holul de la intrare să achite chiria pentru că a folosit sala de conferinţe de la „Cluj Arena”. A plătit 300 de lei, apoi a stat de vorbă cu reporterul ZIUA de CLUJ. A trecut prin vestiar, unde o pungă uriaşă era plină ochi cu şlapii şi ghetele fotbaliştilor. Jucătorii plecaseră deja, antrenorul cu portarii, Emil Szolomajer, îşi strângea lucrurile. Interviul a avut loc în magazie. Pînă la această oră nu ni s-a solicitat chiria, pe adresa redacţiei nu a venit nici o hârtie. Niculescu a ieşit din scenă fără să arunce săgeţi otrăvite şi le-a promis fanilor că va reveni la Cluj. Marţi a condus primul antrenament la FC Bihor. Aşteptarea suporterilor Universităţii a început.
- Cum ai reacţionat când ţi s-a propus să vii la „U” Cluj? Care era situaţia ta în acel moment?
- La început am fost un pic neîncrezător. Nu ştiam ce să fac, pentru că jucasem aproape toată cariera la Dinamo. După ce m-am întors din Austria, unde am fost în cantonament, m-am hotărât să merg la „U” Cluj. Ştiam că este un club cu mare tradiţie în prima ligă, cu nişte fani minunaţi, şi nu regret deloc pasul făcut, ba din contră. Sunt fericit că am luat decizia să vin la „U”.
- Colegii te-au înţeles cînd ai plecat de la Dinamo în Ardeal?
- Da, ştiau că vreau să joc mai mult. Mai puteam încă să joc. M-au înţeles şi m-au încurajat.
„Pentru mine contează respectul”
- Ce le-ai spune altor fotbalişti sau prietenilor că înseamnă „U” Cluj? De la distanţă e doar o echipă de mijlocul clasamentului ce nu adună trofee.
- Le-aş spune că are suporteri pătimaşi, oameni care iubesc din suflet această echipă. Chiar o iubesc. Sunt oameni care nu ţin cont de rezultatele echipei. Ei vor să vadă jucători ce muncesc pe teren şi-şi dau viaţa pentru „U”. Sunt suporteri care apreciază munca unui fotbalist, e un club pe care-l recomand tuturor. Să vină cu mare încredere şi cu plăcere.
- Ai participat la diverse evenimente din viaţa fanilor. Ai fost invitat la nunţi, la zile de naştere şi nu ai refuzat.
- Sunt un tip sociabil. În momentul când oamenii mă respectă, le răspund cu aceeaşi monedă. Am fost rugat să merg la anumite evenimente şi am făcut-o cu mult drag, nu m-a deranjat absolut deloc să renunţ la o parte din timpul meu liber. Pentru mine, în cariera mea, a contat cel mai mult respectul, iar suporterii Universităţii mi-au arătat că mă respectă şi mă iubesc.
Cum l-a surprins pe Stăncioiu
- Povesteşte-ne despre golurile importante marcate pentru „U”, cel de la Alba, cu CFR, golul înscris Rapidului la Mediaş sau reuşita din corner, dintr-un meci cu Astra.
- La Alba Iulia am înscris din lovitură liberă. Nu cred că Stăncioiu a fost prost plasat, mai degrabă nu se aştepta să încerc să şutez la colţul lung de la o distanţă aşa de mare. Îmi aduc aminte că mi-am aşezat mingea, m-am uitat la zid cum e poziţionat, m-am uitat la Stăncioiu să văd unde stă. Mi-am ales un colţ dinainte să plec către minge şi mi-a ieşit. A fost un gol spectaculos, un gol care m-a bucurat foarte mult, pentru că am văzut reacţia tribunei. Am fugit către galerie şi am sărbătorit împreună cu fanii.
- Cu câteva zile înaintea golului înscris Rapidului la Mediaş, ai reuşit şi la antrenament o execuţie asemănătoare.
- La Mediaş, m-am întors cu Deac în spate şi, practic, am închis ochii. Am tras tare să prind poarta, cum spun fotbaliştii. Acolo nu pot să spun că am vrut să şutez în acel colţ. M-am gândit să prind cadrul porţii, fiindcă eram foarte aproape, la circa 18-19 metri. Eram convins că, dacă prind poarta, am mari şanse să marchez.
- La golul din corner, te-ai gândit să tragi direct pe poartă?
- De fiecare dată când executam un corner, încercam să prind poarta. Atunci s-a nimerit să-mi iasă. A bătut un pic şi vântul, sunt fair-play să recunosc acest lucru, şi m-a ajutat.
„Am vorbit foarte rar cu Walter”
- De ce ai rămas în vară la „U”?
- Am rămas pentru că m-am ataşat mult de acest club, de suporteri, de oraş. Am crezut că pot face treabă bună, în ciuda plecării masive a jucătorilor, pentru că am mare încredere în calităţile mele de antrenor. Din păcate, s-a întâmplat ce s-a întâmplat, şi nu am reuşit să duc la bun sfârşit ce îmi doream să fac la începutul pregătirii de vară.
- Pe Anamaria Prodan o cunoşteai dinainte?
- Da, o cunoşteam de foarte mulţi ani.
- Te aşteptai să reacţioneze aşa, să nu puteţi colabora?
- Nu mă aşteptam, am trecut peste toate aceste lucruri. Nu am nimic de împărţit cu ea, îi doresc multă baftă în continuare. Discuţiile mele cu ea s-au oprit în acel moment.
- Relaţia ta cu Florian Walter s-a schimbat după ce s-a întâmplat în vară?
- Prefer să nu discut despre acest subiect.
- Nu cred că ţi-a înţeles gestul.
- Nu ştiu, dar eu am avut o relaţie bună cu dânsul atât timp cât a fost aici.
- Ai mai vorbit cu el la telefon de când a plecat la Ploieşti?
- Am vorbit foarte rar.
- Plecarea ta îi va supăra pe fani. Erai unul dintre reperele lor, un om în care aveau încredere.
- Ştiu şi-mi pare rău. Sincer, mi-aş fi dorit să rămân să mai pot juca măcar un meci pentru „U”. Din păcate, am spus şi în conferinţa de presă, problemele fizice nu mi-au permis să mai fac acest lucru.
„Cei care mă acuză sunt nebuni”
- Nu vei mai juca fotbal?
- Doar aşa, pentru distracţie, cu prietenii.
- Pleci la FC Bihor. Ai mai avut şi alte oferte să antrenezi?
- Am mai avut nişte discuţii în urmă cu două luni, cu două echipe de ligă secundă, dar am preferat să rămân la „U” Cluj. Speram să mai pot juca pentru „U”.
- Ce se întâmplă la „U”? Ce le transmiţi oamenilor ce rămân alături de echipă, care aşteaptă o minune?
- Îi rog să spere în continuare. E, poate, singurul lucru care a mai rămas. Să spere că se vor rezolva problemele Universităţii. Sunt convins că va veni soarele şi pe strada noastră.
- Cum e antrenorul Claudiu Niculescu?
- De la fiecare antrenor cu care am lucrat am „furat” câte ceva. Îmi place să mă informez foarte mult. Încerc să vin cu metode noi. Fac parte din generaţia tânără de antrenori şi sper să am succes în această carieră.
- Care a fost cel mai greu moment al antrenorului Niculescu la „U”?
- Meciul cu CFR! Clar! A fost un meci care m-a dat puţin peste cap. E un meci pe care nu-l poţi uita curând, nu ai cum să-l uiţi foarte repede. Să conduci cu 2-0 în minutul 50 şi să pierzi cu 3-2, împotriva rivalei de moarte, e foarte dezamăgitor.
- Ştiu că l-ai atenţionat pe Cristea la pauză, să nu rişte să primească al doilea avertisment.
- Da, aşa făceam tot timpul cu jucătorii. În fotbal se întâmplă. Haideţi să nu mai vorbim, nu mai vreau să-mi mai aduc aminte de acel meci. A fost o seară dureroasă pentru mine.
- Mai ţii legătura cu Cristea?
- Nu am mai vorbit în ultima perioadă.
- Au fost voci care te-au acuzat că ai cedat partida CFR-ului.
- Sunt nebuni! Asta pot să spun, doar că sunt nebuni. Sunt oameni mici.
- Ce însemna o victorie în acel derby aprins cu CFR-ul? Crezi că ar fi rămas Florian Walter la Cluj?
- Nu ştiu, cred că nimic nu mai putea întoarce decizia patronului. Asta e părerea mea.
„M-am temut că voi fi atacat dacă nu joc bine”
- Soţia ta cum a reacţionat când i-ai spus că vrei să rămâi la Cluj într-o situaţie tulbure?
- Soţia mea a fost întotdeauna alături de mine. M-a susţinut în toate deciziile luate în fotbal. Ea ştie că pun mult suflet în ceea ce fac. S-a bucurat foarte mult că mi-am dorit să rămân antrenor la „U” Cluj. Aceea era decizia mea, eram şi eu foarte bucuros că am hotărât asta. Şi ea e tristă acum, când am renunţat la cariera de jucător, ştie că pentru mine fotbalul înseamnă totul. E o decizie foarte grea pentru orice fotbalist din lumea asta.
- Ai fost acuzat că nu ai plecat în vară, fiindcă nu ai avut alte oferte.
- Nu te poate iubi toată lumea. Asta e clar. Încerc să nu bag în seamă astfel de răutăţi.
- Ţi-a fost teamă acum că vei fi contestat dacă vei juca mai slab în primele meciuri după o lungă perioadă de pauză?
- Da, m-am gândit şi la acest lucru. Trebuie să recunosc că m-am gândit. Era clar că, dacă aş fi revenit pe teren, nu aş fi putut să joc la un nivel foarte bun în primele meciuri, aveam nevoie de timp să mă obişnuiesc cu ritmul competiţiei. Riscam să fiu atacat şi nu mi-am dorit acest lucru. Eu am avut o carieră frumoasă şi nu doream un final trist.
„Credeam că fotbalul înseamnă doar talent”
- Dacă ai avea 20 de ani şi experienţa de acum, ce ai schimba la atacantul Niculescu?
- I-aş schimba modul de a privi fotbalul, gândirea. Când eram tânăr, credeam că fotbalul se joacă doar din talent. Din păcate, mi-am dat seama că nu e aşa abia pe la 27-28 de ani. Acesta e singurul lucru pe care l-aş schimba dacă aş avea 20 de ani. Sunt convins că aş fi jucat mai mulţi ani în străinătate, dacă gândeam ca azi. Dumnezeu nu ţi le poate da pe toate.
- Spune-mi, în câte o frază, câte un moment important de la echipele ce ţi-au marcat cariera, Craiova, Dinamo, „U”.
- La Craiova îmi amintesc un gol marcat Stelei în prima repriză. Am câştigat cu 1-0 deşi am jucat în jur de 50 de minute în zece oameni. Am marcat din lovitură liberă. E o amintire plăcută, erau 40.000 de spectatori în tribune. Am amintiri frumoase şi de la Craiova.
- Dinamo.
- Mă gândesc la golurile marcate Stelei în Ghencea. Asta e clar! În 2007, când am câştigat cu 4-2 în Ghencea şi am luat titlul în acel sezon. Un alt moment foarte frumos a fost când am câştigat cu 1-0 o semfinală de cupă în Ghencea, în 2002, şi am înscris golul victoriei. Atunci a rupt Neţoiu scaunul la oficială.
- La „U” ?
- Sunt golurile de care am povestit. Din păcate, am marcat doar două goluri acasă, la Cluj, într-un meci cu Mioveniul. Mi-aş fi dorit să înscriu mai multe.
- De ce crezi că a ratat Universitatea cupele europene? S-a ştiut că va pleca Florian Walter şi nu a mai existat motivaţie?
- Care a fost motivul? (oftează). Poate lipsa de experienţă a unor jucători. Cu toate că erau fotbalişti valoroşi, nu erau învăţaţi cu presiunea rezultatelor. Cred că acesta a fost principalul motiv pentru care „U” nu şi-a atins obiectivul.
- Am remarcat că ai suportat cu demnitate supliciile. Antrenorul Ionuţ Badea te-a ţinut rezervă, te-a trimis la Sibiu să te încălzeşti o repriză şi a introdus un alt atacant. Drept răspuns, ai înscris două goluri cu Mioveniul, într-o partidă crucială pentru Badea.
- Eram pe final de carieră. În momentul când antrenorul decidea să mă lase pe bancă, nu mai eram fotbalistul capricios de la 25 de ani, care vrea să joace în permanenţă titular. Am acceptat deciziile antrenorului, pentru că m-am pus în pielea lui.
„Nu m-au sunat să rămân”
- Ai un staff cu care vei lucra ca antrenor?
- Deocamdată, nu. Pe parcurs îmi voi face şi staff-ul.
- Cum e viaţa de antrenor faţă de cea de jucător?
- E mult mai stresantă. Practic nu mai ai timp liber. Între antrenamente trebuie să studiezi adversarul, să pregăteşti viitoarele antrenamente.
- Cum îţi spuneau jucătorii?
- Cei mai vechi, cu care am jucat, îmi spuneau Claudiu. Cei mai tineri, cum ar fi Neag, îmi spunea „Domn’ Profesor”.
- Când vei reveni la „U”?
- Îmi doresc să revin să antrenez Universitatea. Nu ştiu când va fi, peste un an, doi sau trei.
- Ce ţi-a plăcut din oraşul Cluj? Unde îţi plăcea să te plimbi?
- Îmi place piaţa centrală şi Piaţa Muzeului. Mergeam la terasele din Piaţa Muzeului, era o atmosferă foarte plăcută vara. În rest, ieşeam cu prietenii la restaurant. Am fost în locuri foarte frumoase în Cluj.
- Nu era prea multă linişte faţă de Bucureşti?
- Aveam nevoie de această linişte.
- Eşti membru de onoare al „Asociaţiei suporterilor” Universităţii.
- Da, mă bucură mult acest lucru. Cu siguranţă că voi fi alături şi mă voi interesa în permanenţă de „U” Cluj şi îi voi ţine pumnii.
- Pe cine ai anunţat că vrei să reziliezi contractul?
- Am fost la club şi a fost anunţat domnul Mărginean.
- Te-a sunat vreunul dintre conducători să încerce să te oprească?
- Nu.
„Nici nu vreau să spun adio”
- Cum e Claudiu Niculescu în afara terenului?
- Îmi place foarte mult pescuitul. Îmi place să stau cu prietenii, să mergem la iarbă verde, la un grătar. Nu-mi plac lucrurile extravagante.
- Ce înseamnă cuvântul prietenie? Ai mulţi prieteni?
- Nu foarte mulţi. Prietenul e acela care te ajută la greu.
- Ce faci când stai cu David? Cum vă petreceţi timpul?
- Ne jucăm. A început grădiniţa la Bucureşti, l-am dus la grădiniţă în primele două zile. Ne uităm la desene animate împreună. Eu îl adorm seara. Mă pun cu el în pat, îi mai spun o poveste. Când sunt eu acasă, aceasta e responsabilitatea mea.
- David ţine cu vreo echipă?
- Mi-a spus că ţine cu „U” Cluj.
- Celălalt băiat al tău, Alex, are 13 ani şi joacă fotbal la juniorii Craiovei. Când vom auzi de un nou Niculescu în prima ligă?
- Sper că pe la 18-19 ani să ajungă. Este talentat, are puţin probleme cu greutatea. Are nevoie în permanenţă de ghete de fotbal.
- De ce crezi că o echipă cu un singur trofeu în palmares naşte asemenea pasiune?
- Acest club chiar este o Idee. Am citit cartea regretatului profesor Bodea şi mi-a plăcut foarte mult. Pentru aceşti suporteri sunt mai puţin importante rezultatele, ei apreciază mai mult comportamentul din teren şi ataşamentul faţă de culori.
- Să încheiem cu un mesaj pentru fanii Universităţii Cluj.
- Vreau să le mulţumesc sincer pentru respectul pe care mi l-au arătat în aceşti doi ani minunaţi pe care i-am petrecut aici. Vreau să-i asigur că nu-i voi uita niciodată.
- Să înţeleg că nu e un adio.
- Nici nu vreau să spun adio.
Claudiu Niculescu
- S-a născut la Slatina pe 23 iunie 1976
- Post: Atacant
- A jucat la IELIF Craiova (1994-1995), Drobeta Tr. Severin (1995-1996), Electroputere (1996-1998), Universitatea Craiova (1998-2001), Dinamo (2001-2002, 2003-2008,2009-2010), Genoa (2002-2003), Duisburg (2008), Omonia Nicosia (2008-2009), „U” Cluj (2010-2012).
- A adunat 8 selecţii în echipa naţională, unde nu a înscris
- A obţinut 7 trofee împreună cu Dinamo
- E al 11-lea golgeter all-time în prima ligă, cu 156 de goluri. Era la doar o reuşită distanţă de Titus Ozon
- A jucat ultimul meci pe 12 martie 2012, „U”- Steaua 0-1
