Una dintre cele mai neaşteptate înfrângeri suferite de Federaţia Română de Fotbal sub oblăduirea lui Mircea Sandu a avut în prim plan Universitatea Cluj. Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne provoca în iulie un tsunami în fotbalul românesc, acordând licenţa Universităţii, după ce Comisia FRF, condusă de Viorel Duru, a refuzat-o în două rânduri. ZIUA de CLUJ vă prezintă cele mai importante argumente care au dus la reprimirea „Şepcilor roşii" în Liga I, în ciuda opoziţiei „federalilor", toate orbitând în jurul legii 85, despre care Duru spunea că nu are efect în Casa Fotbalului.
Cum s-a ajuns, însă, la această decizie tăioasă pentru sistemul „Naşului" Sandu? TAS prezintă concluziile într-o motivare destul de stufoasă, care a ajuns în posesia ZIUA de CLUJ. În prima parte a documentului se precizează paşii urmaţi de „U" pe plan intern pentru primirea licenţei, dar şi pasaje elocvente din Legea 85, extrem de importantă în viziunea elveţienilor. „De la data declanşării procedurii, toate acţiunile judiciare, extrajudiciare, sau altele care au influenţă asupra averii societăţii sunt suspendate", precizeză articolul 36 din lege, pe care instanţa elveţiană îl prezintă într-un capitol special. Acest articol va fi invocat în mai multe paragrafe de-a lungul motivării. Prin comparaţie, Viorel Duru a refuzat argumentul conform căruia datoriile cluburilor în insolvenţă sunt suspendate la momentul declanşării procedurii.
La punctul D, capitolul 1, intitulat „plăţi întârziate", comitetul de judecători analizează efectele Legii insolvenţei în paralel cu prevederile din Manualul de Licenţiere al FRF. Practic, instanţa concluzionează că membrii comisiei de licenţiere erau obligaţi să judece cazul Universităţii în conformitate cu Legea insolvenţei, arătând că deschiderea procedurii speciale de către un club nu înseamnă o „driblare" a plăţilor aferente licenţierii, aşa cum s-a interpretat pe plan intern. „Instanţa (de la Lausanne, n. red.) interpretează aceste regulamente în spiritul legii insolvenţei, iar odată ce procedura este deschisă, se modifică şi amână data scadentă a tuturor datoriilor (...) Luând în considerare aceste interpretări (ale legii, n. red), instanţa susţine că membrii Comisiei de Licenţiere trebuie să decidă în spiritul Legii insolvenţei, doar aşa putându-se asigura uniformitatea legii române. (...) În consecinţă, un club care a deschis procedura de insolvenţă în conformitate cu legea nu are datorii scadente în sensul celor invocate de Art.1 al Anexei VI al Manualului Naţional de Licenţiere a Cluburilor. Mai mult, instanţa consideră că însăşi deschiderea procedurii reprezintă o acţiune în acest sens (al inexistenţei datoriilor - n. red)", se arată în motivare. Instanţa elveţiană mai face trimitere şi la o circulară trimisă de FRF, în luna decembrie a anului trecut, prin care formaţiile din Liga I sunt înştiinţate că deschiderea procedurii de insolvenţă nu permite acordarea licenţei pentru competiţiile UEFA, dar nu afectează licenţa pe plan intern.
„Concluzia merge mână în mână cu poziţia FRF exprimată în scrisoarea din 19 decembrie 2012. În respectivul act, FRF sublinează faptul că un club care declanşează procedura specială nu va primi licenţa UEFA, însă acest lucru nu se aplică procesului naţional de licenţiere. Astfel, instanţa consideră că un club care caută protecţie în faţa creditorilor, conform legilor, este îndreptăţit să primească licenţa pentru Liga I", se mai precizează în motivarea instanţei. Odată ce s-a stabilit faptul că însăşi deschiderea procedurii înseamnă suspendarea datoriilor, judecătorii de la Lausanne arată că membrii Comisiei de Licenţiere trebuiau să acorde Universităţii un drept provizoriu de participare în sezonul 2013-2014, până la aprobarea planului de reorganizare. „Dacă un candidat la licenţă se află sub protecţia art. 36 în momentul în care comisia de licenţiere ia decizia, pentru Liga I trebuie să fie acordat dreptul de licenţă, sub condiţia aprobării planului de reorganizare de către judecătorul sindic", arată instanţa. Mai mult, TAS susţine că un club aflat în insolvenţă trebuie să aibă planul de reorganizare aprobat până la data de 31 mai a anului în care debutează sezonul competiţional. Prin comparaţie, Viorel Duru vorbea de 29 martie ca ultima zi în care o societate sportivă trebuie să aibă planul de reorganizare aprobat pentru a primi licenţa. „Termenul limită de 31 mai acordă FRF şi LPF destul timp, respectiv până la mijlocul lunii iulie, când începe sezonul competiţional, pentru a lua cele mai bune măsuri. În cazul Universităţii Cluj, comisia trebuia să acorde, astfel, licenţa de joc pentru sezonul 2013-2014, sub rezerva aprobării planului de reorganizare. FC „U" Cluj a avut planul aprobat pe 29 mai, deci la două zile înainte de termenul de 31 mai. Astfel, licenţa în cazul echipei din Cluj trebuia să devină definitivă în acel moment", se mai arată în documentul trimis de TAS. Instanţa de la Lausanne desfiinţează şi un alt argument al lui Viorel Duru, care susţinea că situaţia financiară a Universităţii Cluj nu le-ar permite „Şepcilor roşii" să respecte principiul continuităţii până la finalul sezonului pentru care solicită licenţa. „Atâta vreme cât procedura de insolvenţă este demarată înainte de 31 martie, iar judecătorul sindic aprobă planul de reorganizare până pe 31 mai, criteriul continuităţii este considerat îndeplinit", se precizează în capitolul „Prognoza financiară"
Universitatea Cluj a terminat sezonul trecut de Liga I pe locul 12, salvându-se aproape miraculos de la retrogradarea sportivă, după ce la finalul anului avea doar 17 puncte. Parcursul excelent din primăvară a fost umbrit, însă, de cele două decizii ale Comisiei de Licenţiere, prin care li s-a refuzat licenţa „Şepcilor roşii" pentru sezonul 2013-2014. Principalele motive invocate atât la prima decizie, cât şi la apel, au fost datoriile pe care clubul le avea la data de 31 decembrie 2012 şi care nu au fost achitate până la 31 martie 2013. La acea vreme, oficialii Universităţii au arătat că, în conformitate cu prevederile Legii insolvenţei, orice creanţă existentă înainte de declanşarea procedurii este suspendată până la aprobarea unui plan de reorganizare. Mai mult, cei de la „U" au invocat chiar şi o circulară trimisă de către Viorel Duru, în decembrie anul trecut, în care se preciza că declanşarea procedurii de insolvenţă unui club de fotbal exclude respectiva grupare doar din cupele europene, nu şi din sezonul competiţional intern. Cu două refuzuri pe plan intern, „Şepcile" s-au adresat TAS, după ce planul de reorganizare le-a fost aprobat de către judecătorul sindic pe 29 mai. Termenul limită pentru a depune apelul la TAS era 31 mai. Pe 5 iulie, TAS anunţa verdictul care zguduia fotbalul românesc: decizia comisiei de licenţiere se anulează, iar „U" va fi reprimită în Liga I.
Cine a judecat Universitatea
Completul de judecători care a avut pe masă cauză Universităţii Cluj a fost format din Patrick Lafranchi (preşedinte), Rui Botica Santos şi Daniel Vişoiu. Clubul clujean a fost reprezentat la Lausanne de către avocatul Gianpaolo Monteneri. Interesant este că pe parcursul audierilor Liga Profesionistă de Fotbal a susţinut în permanenţă cauza Universităţii Cluj împotriva Federaţiei Române de Fotbal şi a Comisiei de Licenţiere.
Mircea Sandu, în urmă cu o lună: „Cazul „U" Cluj nu e încheiat"
Preşedintele FRF, Mircea Sandu, spunea în urmă cu o lună că verdictul TAS în ceea ce priveşte reprimirea Universităţii în Liga I este subiectul unei anchete interne la Lausanne, iar faptul că încă nu a primit motivarea sentinţei vine să dovedească acest lucru. „Cazul „U" Cluj nu e încheiat, s-ar putea să aveţi surprize", a spus Sandu. În realitate, spun sursele noastre, TAS nu a emis motivarea şi din cauză că FRF nu a achitat suma de 4.000 de franci elveţieni, aşa cum s-a specificat în încheierea sentinţei, datoria fiind achitată în urmă cu o săptămână tot de către „U Cluj.
