Emisiunea "Sare-n ochi", realizată de Victor Lungu şi difuzată pe postul naţional OTV, va avea ca temă "Presa şi puterea ei, iluzorie sau nu, şi Roşia ei de aur". Invitaţii lui Victor Lungu în studio sunt jurnaliştii Dan Ielciu şi Rareş Bogdan, editorialist la ZIUA de CLUJ.

Unora le este terminată cariera, iar altora le este afectată doar imaginea publică, într-un mod pe care nu-l credeau cu putinţă acum doar 3 luni. Scandalul Gazeta a răscolit în toate mediile sale urbea de pe Someş. Jurnalişti, oameni de afaceri, politicieni, poliţişti, reprezentanţi ai serviciilor de informaţii au fost nominalizaţi în cadrul dosarului

În cazul României, clamarea acuzatoare a faptului că nici o universitate nu este în primele cinci sute din lume trece sub tăcere împrejurarea că niciodată vreo universitate din România nu a fost în plutonul din faţă.

În mod normal o astfel de veste ar trebui să îmi creeze o stare de mulţumire văzând cum prin grija primului ministru se dezvoltă infrastructura patriei. În schimb, imbecilul de mine mi-am amintit de vizita din luna mai a premierului Tăriceanu la Cluj şi am început să mă mânii.

Am în vedere, în primul rând, volumele lui Anthony Polonski (ed.), “My Brother’s Keeper”. Recent Polish Debates on the Holocaust (Routledge, London, 1990); Carol Ritter and John K. Roth (ed.), Memory Offended: The Auschwitz Convent Controversy (Prague, New York, 1991), care continuau reflecţia lansată de Iwona Irwin-Zarecka în Neutralising Memory: the Jews in Contemporary Poland (Transaction Publishers, New Braunschwic, 1988).

Mai cu seamă în ţările din Europa Răsăriteană se ignoră încă dezinvolt împrejurarea că sesizarea naturii totalitare a socialismului sovietic era de mult făcută.

Cu un Dinamo care nu a pierdut nimic din rândul jucătorilor care contează şi care au reuşit uciderea campionatului trecut înainte cu 15 etape, cu un CFR Cluj care mai are puţin şi ar putea să joace liniştit în campionatul Portugaliei, reuşind o campanie de achiziţii de-a dreptul spectaculoasă, cu un Rapid la fel de imprevizibil ca şi patronul său, care poate, ca de obicei, să reprezinte o surpriză, cu un Poli violet ce s-a constituit deja în veşnica speranţă a ultimilor ani, Steaua din Ghencea are o misiune de-a dreptul imposibilă.

De la Bălcescu, trecând prin Xenopol, apoi Iorga, Giurescu, la David Prodan, Ştefan Pascu, s-a exploatat această perspectivă, ce avea deja realizări impunătoare în Franţa, Italia, Germania. Implicaţia formulei a fost însă estomparea comunităţilor etnice care au trăit împreună cu românii în regiunea Carpaţilor şi care au intrat în statul român.