Nu comentez aici ceea ce s-a petrecut din 2001 încoace – mai cu seamă deteriorarea reformei învăţământului (vezi evaluările internaţionale din 2001-2007). În orice caz, de la un an la altul au sporit nevoia reluării reformei educaţiei şi nevoia conceperii competente a acesteia. Aceste nevoi sunt acute astăzi, în condiţiile în care România s-a izolat de reformele din alte ţări.

Iar acest fapt este cât se poate de evident astăzi, când universităţile performante sunt nevoite să-şi pună, iar unele o şi fac, probleme efective de competitivitate internaţională. În fapt, nici ceea ce formează “nucleul” universităţilor de astăzi – cercetarea ştiinţifică, studiile master şi doctoratul – nu poate fi înnoit şi făcut competitiv, în contextul concurenţial aflat pe cale de accentuare în Europa şi în afara acesteia, fără corecturi ale reglementărilor (incluzând legislaţia) actuale. Iată câteva exemple, din lotul corecturilor de urgenţă.