Mai cu seamă în ţările din Europa Răsăriteană se ignoră încă dezinvolt împrejurarea că sesizarea naturii totalitare a socialismului sovietic era de mult făcută.

Cu un Dinamo care nu a pierdut nimic din rândul jucătorilor care contează şi care au reuşit uciderea campionatului trecut înainte cu 15 etape, cu un CFR Cluj care mai are puţin şi ar putea să joace liniştit în campionatul Portugaliei, reuşind o campanie de achiziţii de-a dreptul spectaculoasă, cu un Rapid la fel de imprevizibil ca şi patronul său, care poate, ca de obicei, să reprezinte o surpriză, cu un Poli violet ce s-a constituit deja în veşnica speranţă a ultimilor ani, Steaua din Ghencea are o misiune de-a dreptul imposibilă.

De la Bălcescu, trecând prin Xenopol, apoi Iorga, Giurescu, la David Prodan, Ştefan Pascu, s-a exploatat această perspectivă, ce avea deja realizări impunătoare în Franţa, Italia, Germania. Implicaţia formulei a fost însă estomparea comunităţilor etnice care au trăit împreună cu românii în regiunea Carpaţilor şi care au intrat în statul român.

Viteza cu care se lucrează este ea însăşi instructivă, ca şi, desigur, opţiunile acestei prime reglementări, dintr-un pachet ce va aduce, fireşte, şi alte măsuri. De unde însă hotărârea fermă de a face neîntârziat reforma universitară?

Un fel de pact oficial de neagresiune. Unul din principiile enunţate în acel ghid era acela că jurnaliştii, pe cât posibil, vor evita să comenteze deciziile instanţelor de judecată.

Această imagine a aplicat-o recent Antonia Grunenberg, în impresionanta sa carte Hannah Arendt und Martin Heidegger. Geschichte einer Liebe (Piper, München, Zürich, 2006, p. 470), pentru a descrie faimoasa relaţie dintre studenta sclipitoare din anii douăzeci şi cel mai notoriu filosof al acelor ani.

Conceperea “conversaţională” a filosofiei a atras, în Philosophy as Cultural Politics, modificări nu doar în înţelegerea “entităţilor” filosofice, ci şi în interpretarea istoriei filosofiei, a pragmatismului însuşi, şi în construcţia filosofiei religiei şi conceperea relaţiei marilor domenii ale culturii. Istoria filosofiei este prezentată de Rorty ca “progres prin trei stadii” în ceea ce priveşte “mântuirea (redemption)”: stadiul mântuirii prin religie, apoi cel al mântuirii prin filozofie şi pe urmă, cel al mântuirii prin literatură (p.91).