Soprana Tatiana Lisnic, pe scena Filarmonicii din Cluj

Filarmonica Transilvania prezintă, joi, un concert vocal-simfonic dirijat de Vladimir Lungu, cu prezența deosebită a sopranei Tatiana Lisnic, dar și a artiștilor Iulia Merca, Ion Timofti și Dan Popescu. Programul cuprinde lucrări de Mascagni și pe Rossini.  

Împreună cu Paiaţe de Leoncavallo, Cavalleria rusticana de Mascagni este considerată cel mai important exemplu al verismului în muzică (la origini, verismul a fost o mişcare literară italiană; în muzică, se distinge prin reliefarea realistă a vieţii de zi cu zi, în special a traiului claselor de jos). Opera, a cărei acţiune se petrece într-un sat sicilian, are în centru povestea unei iubiri trădate şi a geloziei care duce la duel şi moarte. Succesul imens de care s-a bucurat opera avea să‑l apese pe Mascagni pentru tot restul vieţii, întrucât nici o altă lucrare a sa n-a mai atins acelaşi nivel. Scrisă într‑un singur act, opera este divizată în două scene despărţite de serenul Intermezzo.

În ceea ce privește lucrarea lui Rossini, poemul medieval Stabat Mater este, în general, atribuit călugărului franciscan Jacopone da Todi. Titlul provine de la cuvintele cu care începe, Stabat Mater dolorosa, descriind suferinţa Mariei în faţa crucificării lui Iisus. Atingînd o popularitate superioară oricărei creaţii similare, Stabat Mater a fost ulterior adaptată muzical, fiind inclusă şi în cărţile liturgice.

Stabat Mater şi-a găsit apoi locul în creaţia unor compozitori de marcă ai istoriei muzicii, precum Josquin des Prés, Palestrina, Pergolesi, Haydn, Rossini, Verdi sau Dvořák.

După compunerea operei Guillaume Tell, în 1829, Rossini nu a mai scris aproape nimic pentru următorii 40 de ani ai vieţii sale. Printre puţinele excepţii, Stabat Mater este una dintre cele mai frumoase lucrări ale lui, caracterizată, prin excelenţă, de lirismul specific compozitorului. Istoria spune că, după ce a ascultat Stabat Mater de Pergolesi, copleşit de perfecţiunea predecesorului său, Rossini ar fi afirmat că nu va compune niciodată o variantă proprie. Adevărat sau nu, Rossini şi-a încălcat promisiunea în 1831, când arhidiaconul Catedralei din Madrid i-a cerut să compună muzica pentru poemul medieval.

Cu Stabat Mater, intenţia lui Rossini a fost atât să aducă un omagiu tradiţiei catolice în care a crescut, cât şi să-şi exprime durerea pierderii părinţilor şi a doi prieteni foarte apropiaţi.

Din punct de vedere muzical, lucrarea combină două stiluri complet diferite: pe de o parte, muzica religioasă în tradiţia lui Palestrina şi Pergolesi, pe de alta arii caracteristice operei rossiniene. Secţiunile corale a cappella (ca Eja, Mater, fons amoris) contrastează puternic cu stilul pur de operă din solo-uri şi duete, ca Fac ut portem sau Cujus animam gementem.

Poetul şi criticul francez Théophile Gautier a descris lucrarea drept „nobilă, simplă şi serioasă”. Printre susţinătorii piesei, s-a aflat şi poetul Heinrich Heine, care afirma în Allgemeine Zeitung: „La fel ca printre pictori, şi printre muzicieni există o idee falsă referitoare la maniera corectă de tratare a subiectelor religioase. Pictorii cred că, în subiectele religioase, figurile trebuie reprezentate prin contururi înguste şi în forme cât mai puţin colorate cu putinţă... Adevăratul caracter al artei creştine nu stă în subţirimea şi paloarea corpului, ci într-o anumită efervescenţă a sufletului, pe care nici muzicianul, nici pictorul nu o pot dobândi prin botez sau prin muncă. Iată de ce găsesc Stabat Mater de Rossini mai apropiată de spiritul creştin decât Paulus al lui Mendelssohn, un oratoriu pe care adversarii lui Rossini îl consideră un model pentru idealul creştin.” Pe de altă parte, Richard Wagner a comentat ironic că lucrarea Stabat Mater e „prea teatrală” pentru a fi considerată o muzică religioasă. Tot Heine a răspuns: „Se spune că abordarea [teatrală] e prea lumească, prea senzuală, prea ludică pentru un subiect religios, prea uşoară, prea plăcută; acestea sunt văicărelile câtorva critici plictisitori. Deşi aceşti domni nu au pretenţia la o spiritualitate exagerată, ei sunt, în mod sigur, influenţaţi de o concepţie foarte limitată şi greşită asupra muzicii sacre... Semnul unui element creştin veritabil în artă este... o anumită profunzime interioară la care nu ajungem prin convertire şi pe care nici n-o putem învăţa.”

Concertul va avea loc începând cu ora 19.00, pe scena Colegiului Academic.