Panourile comuniste ale Clujului FOTO / VIDEO

Panourile comuniste ale Clujului FOTO / VIDEO
În perioada când totul era raţionalizat, când primeai pâinea pe cartelă şi stăteai ore întregi la coadă la lapte, comuniştii au avut o idee: să monteze panouri solare pe blocurile nou-date în folosinţă din Cluj-Napoca, pentru a economisi gazul pentru încălzirea apei. Cel mai nou cartier comunist, Zorilor, a fost împânzit de astfel de instalaţii. Nu au funcţionat aproape niciodată, iar după Revoluţie locatarii le-au dat jos. Rămăşiţele lor pot fi văzute acum pe câteva blocuri din Mărăşti şi Plopilor.

Acum Regia de Termoficare care deţine istalaţiile susţine că viitorul centrat pe energie verde şi că doreşte să se adpateze noilor tehnologii şi să implementeze un mini proiect de parc fotovoltaic, încă din acest an.

Aurel Oniga (foto) e unul dintre instalatorii care au montat mare parte dintre instalaţiile de apă ale cartierelor comuniste şi spune că a pus o mulţime de astfel de sisteme de încălzire solară pe acoperişul blocurilor din cartierul Zorilor. „În Zorilor am montat primele panouri solare din oraş - pe Observator, pe Dima şi Pasteur, şi au funcţionat, pe perioadă de vară", spune Oniga, acum angajat la Compania de Apă "Someş". 20 de ani mai târziu, nici urmă de aceste instalaţii, pe niciun bloc din cartier. "Le-au demontat oamenii, le-a aruncat lumea jos; Zorilor era plin de panouri solare", spune Oniga.

 

Fostul instalator adaugă că, oricum, aceste panouri nu erau foarte fiabile. „Numai vara puteau funcţiona, şi încălzeau apa numai până la vreo 30 de grade, după care apa trebuia încălzită de la centrala termică. Soarele era considerat agent primar. Nu venea apa de duş de pe aceste panouri, dar măcar nu consumai atâta gaz, făceai economie", explică instalatorul. Instalaţiile erau operate de fochiştii de la centralele termice, posturi care acum nu mai există. „Fochişitii de la centrala termică trebuiau să facă manevre, dar acum centralele sunt automatizate", spune Oniga. Singurele rămăşiţe ale acestui sistem, la un sfert de secol după montarea lor, mai pot fi observat pe un bloc din Plopilor şi un altul din Mărăşti. Inginerul Vasile Sabău (45 ani) este unul dintre primii locatari ai apartamentelor de pe Plopilor. "Instalaţiile de apă nu au funcţionat niciodată", spune el. "Oricum era doar o sursă alternativă, nu acoperea necesarul de apă".

Apartamentele au fost date în folosinţă cu un an înainte de Revoluţie, iar după 1989 niciodată locatarii nu şi-au pus problema că ar putea folosi aceste instalaţii. Victoria Moldovan, administratorul uneia dintre asociaţiile de proprietari şi locatară în bloc încă de la darea în folosinţă, explică: „niciodată nu ne-am gândit că le-am putea folosi; după Revoluţie ni le-am scos din minte, nu a interesat pe nimeni". În nicio adunare a locatarilor, în mai bine de 20 de ani, problema instalaţiilor de încălzire nu a fost pusă la modul concret: de ce investiţii ar mai fi nevoie pentru ca acestea să devină funcţionale şi dacă randamentul justifică investiţia.

Ioan Prigoană, administrator la asociaţia de locatari de pe strada Gorunului 5 spune că panourile de pe blocurile din Mărăşti nu au funcţionat nici măcar o zi. Ba mai mult, s-au şi deteriorat în timp şi mai mult au încurcat, decât au făcut bine oamenilor care locuiesc aici. „Când ne-am izolat blocul, ca să realizăm hidroizolaţia de pe bloc a fost mare chinuială. Le-am spus celor de la Regia de Termoficare să vină să le ia. Mai mulţi bani ar face pe ele dacă le-ar da la fier vechi, decât ne ajută pe noi. N-au funcţionat niciodată. Problema acum este alta, dacă se scot aceste panouri, mai ales că noi avem deja hidroizolaţia făcută, cineva ar trebui să o refacă. Adică cei care au panourile în proprietate. A fost foarte greu şi foarte scump să izolăm acoperişul. Dacă le-ar scoate, pe ei nu i-ar costa mult să refacă, undeva la 4000 de lei. Doar că am înţelesc că nu doresc acest lucru", a declarat Prigoană. Un alt riveran spune că de ani de zile s-a pus în discuţie situaţia panourilor, însă au întâmpinat probleme deoarece proprietarul instalaţiilor a refuzat să le demonteze. „Acum, mai mult ar trebui să se preocupe să rezolve situaţia, deoarece asociaţiile îşi anvelopează blocurile ca să plătească cheltuieli mai mici şi, din pricina panourilor, plătesc mai mult pentru lucrări", a spus un clujean care locuieşte în aceste blocuri.

Arhitectul Şerban Ţigănaş (foto) arată de ce sistemul nu a funcţionat şi nici nu avea cum să funcţioneze: „dezavantajele instalaţiilor de apă cu panouri solare sunt randamentul relativ mic - apa se încălzeşte uşor, dar se şi răceşte la fel de uşor, imposibilitatea de a stoca energia şi de a o folosi după nevoi în alt moment decât acumularea ei şi dependenţa drastică de condiţiile atmosferice". „Certamente ansamblul de locuinţe de pe Plopilor a fost un act de pionierat care ar trebui reluat ca studiu, cu şanse de a se reactiva şi eventual generaliza", spune el. „În oraş nu mai există ansambluri echipate cu asemenea sisteme, dar există construcţii izolate, în general locuinţe, care au adoptat sisteme cu panouri solare, care însoţesc sistemele clasice, le dublează, dar aduc economie în special în sezonul însorit. Evoluţia fiabilităţii şi randamentului instalaţiilor de acest gen este foarte rapidă, de aceea spun că cele din Plopilor sunt depăşite, în plus degradarea apare destul de rapid şi instalaţiile au nevoie de mentenanţă sau chiar reparaţii".


L-am întrebat pe arhitectul Ţigănaş de ce nu au fost folosite instalaţiile. Răspunsul este unul general: "lipsa de cunoştinţe şi exemple, campanii de publicitate şi mai ales programe de subvenţii. Deocamdată se subvenţionează doar izolarea construcţiilor şi nu producţia de energie domestică; lipsa de studii aprofundate care să răspundă clar la întrebarea "ce plătesc în plus şi cât câştig în timp", întrebare legitimă a oricărui potenţial utilizator; lipsa de coerenţă a asociaţiilor de proprietari care nu se pot coordona pentru a împreună, invocând de cele mai multe ori sărăcia sau dezinteresul. Practic găseşti rar colectivităţi care să aibă consens pentru orice lucrare "civilizatoare". Mai poate fi vorba şi de reticenţa faţă de orice reclamă făcută şi, după părerea mea, ar mai trebui garanţii ferme de randament oferite de cineva - adică în caz că parametrii proclamaţi nu se ating, cel care a făcut studiul sau a furnizat instalaţia plăteşte diferenţa, un fel de poliţă de asigurare energetică".


Directorul Regiei Autonome de Termoficare (RAT), Emil Miron (foto), a declarat că tehnologia de la nivelul anilor 80 este una veche şi nu a fost centrată pe zona climatică în care se află Clujul, de aceea nu a putut fi folosită. Nu a fost valorificată nici după Revoluţie, astfel că panourile au rămas pe blocuri. „Ele sunt ale noastre şi au o vechime de 30 de ani. Dacă nu sunt probleme, este păcat să strici ceea ce nu creează disconfort, de aceea am demontat aceste panouri doar la cerere şi nu pe toate odată. Că Popescu s-a gândit că ar fi bine să le dăm jos, însă nu ne-a cerut acest lucru, este treaba lui. Sunt asociaţii care ne-au comunicat că vor să refacă izolaţia blocului şi ne-au comunicat să demontăm panourile. Am şi făcut acest lucru. Nu îmi amintesc acum pe de rost unde", a afirmat Miron. Şeful RAT spune că, în momentul când aceste panouri se demontează, se crează mai mult rău, având în vedere că acestea funcţionează ca un tot unitar cu hidroizolaţia acoperişului. „În plus, este complicat tot travaliul de demontare. Trebuie taiate, date jos, transportate. Toate acestea presupuns costuri care, dacă le comparăm cu ceea ce rezultă din valorificare, diferenţa este o pierdere. Cel mai bine este ca în momentul în care se hidroizolează un bloc, să fim solicitaţi şi demontăm aceste panouri. Ceea ce distrugem în urma îndepărtării panourilor, refacem pe cheltuială regiei, aşa este şi normal", a conchis Miron. 

 

 

 

Vezi imagini video:

Articol de Mihai Prodan si Luminita Silea

Comenteaza