Zâmbete în lanţuri

Zâmbete în lanţuri
Universitatea Cluj, între entuziasmul copiilor şi cruzimea actelor şi a oamenilor mari

Au găsit soluţia. Vor discuta cu ajutorul hârtiilor cu antet. Un cuplu în pragul divorţului comunică prin intermediul avocaţilor. Mai nou şi cabinetul notarial ţine legătura cu soţii ce nu-şi mai găsesc cuvintele potrivite pentru a convieţui. Din structura de rezistenţă lipseşte încrederea, iar relaţia se prăbuşeşte. După luni de aşteptare, întrebări şi suspiciuni, suporterii Universităţii Cluj au apelat la ştampilă şi număr de înregistrare pentru a obţine un răspuns. Asociaţia „Şepcile Roşii 1919" a depus o cerere în virtutea Legii 544/2001, privind accesul la informaţiile publice, prin care solicită Consiliului Local să prezinte contractul de asociere cu Florian Walter şi contractul prin care a fost cedată licenţa de folosire a mărcii Universitatea. În locul responsabilităţii civice şi al bunului simţ a fost nevoie de ultimatumul normelor. Din casa de piatră au mai rămas numai zidurile, oamenii sunt în altă parte.

Clujul şi-a depus candidatura pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. E un statut pentru care nu se califică dacă ţinem cont de modul cum este tratată Universitatea Cluj. Cultura nu înseamnă numai piese de teatru şi concerte, e o formă evoluată a educaţiei. Dacă ai cei şapte ani de acasă, nu-l ignori pe cel care suferă, nu te faci că nu ai auzit ce te tot întreabă de opt luni de zile. Şi dacă ar fi un străin, nu un clujean ca şi tine. Nişte funcţionari obscuri conduc astăzi urbea. Nu le reţineţi numele, fiţi siguri că nici istoria nu le va reţine. Conform uzanţelor, Consiliul Local are la dispoziţie 30 de zile pentru a le răspunde fanilor Universităţii. Nu ar fi de mirare dacă se vor prevala de elasticitatea legii sau dacă vor neglija în continuare să-şi ia în serios rolul de apărători ai patrimoniului oraşului. Noi suntem mai vinovaţi decât ei, fiindcă le-am dat votul unor limacşi.

Luni e o altă zi importantă pentru „U", s-ar putea opta pentru insolvenţa societăţii care administrează clubul de fotbal. Se va prelungi agonia formaţiei abandonată în mâinile unor şacali. Echipa încă respiră. Sâmbătă, pe baza „Dan Anca", „Şepcile Roşii" au disputat un meci de verificare cu SESO Câmpia Turzii. Tabela terenului sintetic nu s-a mai schimbat de câteva luni. Indica 2-0, ca un semnal de alarmă activat permanent, doar ştiţi că 2-0 e cel mai periculos scor. Situaţia echipei e mai mult decât primejdioasă. Atmosfera e încărcată de întrebări nerostite. Frunţile se descreţesc şi se ivesc primele zâmbete când cinci copilaşi, ce abia ridică o pânză, întrerup momentul de reculegere strigând în gura mare mesajul scris pe bannerul care le îndoaie braţele: „U Cluj nu moare!". Viorel Dinu le răspunde cu un gol, la care a fost ajutat şi de spaţiul creat de Drăghici, şi cu un lob de la 30 de metri, deviat în ultima clipă. Sisi e montat ca întotdeauna, le cere să trateze serios partida.

Repriza secundă a fost un balsam pentru fularele alb-negre. De parcă ar fi reacţionat la scandarea puştilor din tribuna metalică, o echipă de copii a intrat la joc. Nu-i vom pomeni aici pe toţi, au fost anunţaţi de presă. Sunt semne bune. Colegii de cameră Calcan şi Ursu pierd foarte greu balonul. Sunt tehnici, inventivi şi curajoşi. Calcan a lovit o dată bara. Takacs a avut şi ezitări, dar a compensat prin prezenţa în joc, dârzenie şi avânt. Kovacs a făcut pereche cu Pătraşcu şi nu s-a făcut de râs. Nici restul nu au lăsat o impresie proastă. Remiza nu are relevanţă, a fost un amical. Trebuie să aibă prioritate conturarea lotului. Cei care şi-au depus memorii ca să plece de la „U" să se hotărască dacă mai stau, ca să nu mai încurce iţele. Ciupe a purtat banderola în partea secundă. Şi fundaşul dreapta trebuie să ia o decizie, are o obligaţie în plus. Banderola nu e o cârpă, e un legământ, e o moştenire de suflet.

„U" Cluj are viitor, garantează Tânăra Gardă. Deocamdată duce o viaţă de câine. La intrarea în baza „Dan Anca" un dulău stă de strajă. Îl cheamă Ursu şi are gâtul prins într-un lanţ scurt. Abia poate face câţiva paşi că zalele îi amintesc că e prizonierul lor. Universitatea vrea să rupă lanţul sclaviei ce o sugrumă pe zi ce trece şi să uite cât mai rapid această etapă tristă şi umilitoare.

 

Etichete
Comenteaza