Europa muribundă

Europa muribundă
Mihai Șerban

Europa simte că se folosește de gloria apusă ca de o parașută, care o va ajuta sa evite o aterizare prea dură în hățișurile istoriei. Dar ceea ce ea ar vrea să fie o cădere controlată este de fapt o cădere liberă în mlaștinile viitorului.

 

În urmă cu doar un secol, Europa reprezenta 25% din populația lumii, iar progresul ei științific, tehnologic și militar făcea posibil un control absolut asupra întregii planete. Dacă mișca cineva în front prin teritoriile supuse sau chiar în uriașa Chină, Europa trimitea canonierele burdușite de obuze și soldații cu uniforme trase la linie pentru a-i pune cu botul pe labe pe toți cei care, în necugetata lor îndrăzneală, credeau că au dreptul să-și hotărască singuri destinul.

Previziunile cu orizont 2050 arată că Europa s-ar putea să reprezinte doar 5% din populația planetei, cu o scădere pe măsură a importanței și a reprezentativității mondiale a Lumii Vechi. O evoluție care nu trebuie să ne surprindă, fiindcă au fost nenumărate imperii (imperiul mongol stăpânea cândva 40% din teritoriul Eurasiei ‒ unde mai sunt mongolii azi?) care păreau destinate eternității, dar care au dispărut precum frunzele risipite de vânt. Poposită în secolul 21 cu un bagaj cultural și economic foarte bogat, Europa are o serie de atuuri care îi pot menține statutul în ochii comunității planetare.


Să privim clasamentul țărilor cu cel mai mare număr de turiști primiți. În lista primelor cinci țări, cele care conduc detașat în clasamentul mondial, figurează trei state europene (Franța ‒ 1, Spania ‒ 3, Italia ‒ 5) și doar doi coloși extraeuropeni (SUA ‒ 2, China ‒ 4). Aceasta este dovada peremptorie că, în ochii comunității internaționale, Europa mai are multe de oferit, mai ales pe plan cultural, chiar dacă nu ar fi vorba decât despre bucătăria franțuzească, pastele italienești sau paella spaniolească. Fără să uităm vinurile, muzeele și concertele. Și uleiul de măsline. Și fotbalul.


Europa este încă, pentru întreaga planetă, un etalon desăvârșit al traiului îmbelșugat și elevat. Dar entuziaștii vizitatori ai Europei nu au înțeles încă că tocmai acest trai îmbelșugat este cauza prăbușirii catastrofale a Europei pe harta demografiei mondiale. Traiul îmbelșugat, veniturile consistente care fac posibile toate deliciile simțitului bine, de la spa-uri meseriașe până la vacanțe exotice, liberalizarea extremă a moravurilor, afirmarea cu tărie a dreptului indivizilor la o viață personală pe placul lor ‒ toate acestea au dus la diminuarea drastică a interesului pentru reproducere în rândurile populației fertile europene. Populație care, paradox al existenței, este taman în aceeași perioadă în plină putere de muncă, sau putere creatoare, și neglijează păstrarea măcar constantă a numărului de membri ai comunității sau națiunii.


Pentru ca o populație umană să-și perpetueze existența în termeni de număr, este necesară ca pentru fiecare femeie să existe în medie 2,1 copii. Cum numărul femeilor fertile este în continuă scădere în Europa, din cauze dintre cele mai diverse, cum interesul pentru reproducere este și el în scădere accelerată, s-a ajuns ca, la scară europeană, să se înregistreze o medie de numai 1,6 copii pentru o femeie, ceea ce situează numărul populației pe o pantă puternic descendentă. Singurele țări cu o natalitate pozitivă sunt Irlanda și Franța, majoritatea celorlalte țări fiind în jurul mediei sau sub ea.


O natalitate deosebit de deficitară are Germania, fapt care explică interesul lui Frau Merkel în „importul” de sânge proaspăt, indiferent care ar fi proveniența sa. Chiar confruntată cu contestare vehementă în țara sa, cu credibilitatea pusă la îndoială din cauza acuzațiilor de corupție la nivelul Oficiului Federal pentru Migranți, ea insistă pentru crearea unui oficiu similar la scară europeană, care să trateze fenomenul imigrației la frontiere, în condiții decente și omenoase. În jurul ei este doar orbire: mai mult sau mai puțin pe față, europenii ‒ fie ei cetățeni sau politicieni ‒ se opun imigrației, demonizându-i pe migranți și dând frâu liber unei xenofobii găunoase.


Și chiar dacă nu se opun fățiș, europenii par să ignore realitățile istorice și demografice. Întrebați un tânăr cuplu, când trece fericit prin tunelul de flori, care-i sunt planurile de viitor.


Răspunsurile vor suna  aproape invariabil: mutare „la casă”, mașină, televizor mai mare, cât mai multe city-break-uri… „Le Monde” a făcut vâlvă cu o caricatură în care un astfel de cuplu declara zâmbind până la urechi: „Acum putem să ne cumpărăm un câine”. Mai nimeni nu vorbește răspicat despre intenția de a avea copii, sănătoși și mulți (orice cuplu fertil ar trebui să aibă minim 4 copii, pentru a compensa pierderile datorate cuplurilor infertile sau fără dorința de procreare).


Mai mult chiar, activitățile legate de procreare și de creșterea progeniturilor a suferit schimbări importante în mediul european. Statisticile europene făcute publice în data de 1 iunie, cu ocazia Zilei Mondiale a Părinților, au arătat că 15% din gospodăriile europene binecuvântate cu copii sunt monoparentale, deci alcătuite dintr-un singur părinte, de regulă o femeie, care-și crește singur copilul. O premisă extrem de nefavorabilă pentru natalitate, întrucât o femeie care crește singură un copil nu va avea ca principală grijă decât ca nu cumva sa mai aibă un copil! În spațiul european, disparitățile sunt foarte mari; gospodăriile monoparentale sunt mult mai des întâlnite în țările nordice (Danemarca 30%, Lituania 26%, Marea Britanie 22%) decât în cele sudice (Croația 6%, România 7%). Pe ansamblu, Uniunea Europeană înregistrează 220 de milioane de gospodării, din care mai puțin de o treime au copii; iar dintre acestea, aproape jumătate au un singur copil. Sărac bilanț!


Dar aceste disparități nu pot să ascundă adevărul îngrijorător: la orizontul anului 2050 Europa, Bătrâna Doamnă va avea o populație împuținată și drastic îmbătrânită, pentru care nu va fi cine să muncească și pe care nu va fi mai nimeni s-o îngrijească. Asta, dacă nu cumva Frau Merkel reușește cu nebunescul și hulitul ei proiect…

 

Etichete
Comenteaza