Jocul pe extreme şi fotbalul cu mingea pătrată

Alegerile pentru funcţia de primar al Clujului intră pas cu pas într-o stare de alertă sau de fierbinţeală specifică oricărui sezon electoral.

Unul dintre candidaţi, Eckstein-Kovacs Peter, din partea UDMR - o personalitate politică remarcată în anii trecuţi prin echilibru, spirit şi încărcări sapienţiale, cu o relaxare specifică unui politician versat - se lansa în această campanie pe un fundal de lozinci ce caracterizează oricare proces electoral şi care asociau îndemnul spre aritmetica electoralistă cu vocaţii populist-ctitoriale: "Minden magyar számit" (Fiecare ungur contează), "Rezultate, nu vorbe!", "épitjük Erdélyt" (Să construim Ardealul!). La startul electoral s-a lansat şi o formulă sau un leitmotiv, slogan electoral cel puţin curios: "Votaţi ungurul pentru că ungurul - eu sunt onest, cinstit, un primar devotat românilor şi maghiarilor, tuturor!".

Dincolo de formulări ce ţin de aspectul tranşant al exprimării percutante, specifice sloganurilor electorale şi dincolo de circumscrierile "ungurul - eu sunt modest" ce particularizează candidatul printr-un nume predicativ exprimat printr-un adjectiv care ar dori să evite generalizările, nu putem să nu atragem atenţia asupra unor indirecte sau posibile extrapolări etnice pe tema cinstei, onestităţii, devotamentului. Aluziv, dar cu atât mai mult supus tuturor interpretărilor posibile, sloganul electoral retranşează într-o lume încă plină de sensibilităţi etniciste, precum cea transilvăneană, teme şi alegaţii care de multe ori au parcat pe extremele discursului public. Oricând se pot trezi sau reactiva sentimente "tulburi" în rândul celor care întotdeauna au jucat pe "extreme", fie români, fie maghiari.

Acest slogan poate fi alocat unui teribilism electoral sau poate fi o găselniţă inabilă a unor politici de promovare publică a candidaţilor, dar deopotrivă, el trimite spre zona fertilizată de imagologia şi de stereotipiile identitare ce populează discursul public. Acestea îşi au originea într-o îndelungată tradiţie istorică, dacă ne gândim la istoricul şi geograful arab Ibn el Farih din Evul Mediu care, în viziunile sale radical etnocentriste, califica popoarele non-arabe printr-o serie de defecte generice convertite în stereotipii identitare. Adjectivările de orice fel, cu trimiteri spre calităţi şi defecte generice, au făcut suportul ideologic precar al confruntărilor din primii ani de după 1989. Se vehiculau pe scena publică ardeleană calificări sau descalificări de român bun - român rău, maghiar bun - maghiar rău. "Legitimările" şi calificările veneau dinspre radicalismul etnocentric sau patriotismul lătrător cu "inima pe gură". Peste tot, consecinţele au fost dezastruoase şi toxice în spaţiul convieţuirii interetnice, care, din fericire, nu au durat prea mult.

A fi onest, cinstit, devotat - trebuie să ştie oricine, chiar şi un candidat precum Ekstein-Kovacs Peter - nu este un monopol etnic ci, în exclusivitate, etic. Există unguri cinstiţi, după cum există români cinstiţi. Există unguri gospodari, după cum există români gospodari, fără nici un fel de extrapolări sau generalizări. Nu există şi nu se poate demonstra în nici un fel că un primar este mai gospodar pentru că este ungur în comparaţie cu un român sau invers. Pot demonstra cu fapte şi acte în regulă că, de exemplu, primarul din Tîrgu Jiu este mai gospodar decât mulţi primari maghiari din Transilvania, după cum mulţi primari maghiari din oraşele de mărime mică sau medie din Transilvania sunt mai gospodari şi mai devotaţi comunităţii decât primari români din oraşe mai mari.

Trebuie învăţat şi apoi ştiut, în orice comunicare sau mesaj public a unui viitor primar de oraş, că cetăţenia urbană este prin excelenţă cosmopolită prin constituţia şi articulaţiile sale istorice. Cetăţenia urbană este supraetnică şi mai ales culturală şi de tip civic. Cultura urbană, sociabilităţile, reţelele economice şi comerciale ale oraşului, dispunerea puterii în spaţiul urban şi a structurilor identitare individuale şi colective, în virtutea "aerului oraşului care te face liber", topesc, în primul rînd, particularităţile etnice în favoarea concivilităţii şi cetăţeniei orăşeneşti. Temele etnocentrice cu fixaţii etice pot fi explozive dacă nu ar exista o "cuminţenie a pământului" (o parafrază forţată dar sugestivă a titlului unei opere a lui C. Brâncuşi) ardeleană, româno-maghiară solidă, tonică şi caldă la nivelul mulţimii, al celor mici. Trebuie revizitată şi istoria transilvăneană şi trebuie spus că trecutul româno-maghiar nu a fost atît de conflictual şi violent pe cât doreau să-l impună atât românii, cât şi maghiarii la nivelul discursului oficial al istoriei, instrumentat întotdeauna politic, sau la nivelul exclusiv al discursului politic, electoralist şi meschin.

Extrapolările etnice cu jocul pe extreme ce monopolizează şi ierarhizează etic indivizi şi naţiuni produc un joc de fotbal sui generis cu mingea pătrată. Mingea rotundă (şi nu sferică) înseamnă egalitate de şanse, spirit competitiv curat, fără prejudecăţi, după cum mingea pătrată (şi nu cubică) - aşa cum sunt ele denumite în uzul cotidian - este colţoasă, produce faulturi şi accidente, este contondentă, dar mai ales greu şi imposibil de controlat.

Doru Radosav